Protopopul Alexandru Vidican: Felicitări, România! Felicitări, români!

Holistic

”Felicitări, România! Felicitări, români! Prezenţa atâtor capete încoronate în România în aceste zile, mi-a umplut sufletul de emoţii. Pe deoparte, că românii nu-şi vor cinsti Regele aşa cum se cuvine fie şi după 70 de ani; pe de altă parte, că mulţimea adunată va da prilejul, în viziunea unora: „s-au înghesuit ca la moaşte şi la sarmale”. N-a fost să fie aşa! Adevărata faţă a românilor şi a României asta a fost: respect, demnitate şi civilizaţie”, spune protopopul Bistriței, Alexandru Vidican.

El a adăugat: ”Aş fi vrut să fiu în sufletele străinilor şi să-i văd şi să-i aud exclamând: asta DA, România, aşa DA români, aşa DA creştini! Din preaplinul potirului sufletului meu şi ai multor privitori la eveniment, cu lacrimi în ochi şi mândria de-a fi român, Te sărut pământ românesc, Vă îmbrăţişez dragi români şi Felicitări România!”.

Eugen Gheorghe

A absolvit Facultatea de Litere, Secția Română-Engleză, a Universității București. A debutat în presă în 1996 la publicația Steaua Sport Magazin. A lucrat, de-a lungul timpului, la ziarul ProSport, postul de radio Europa FM, agenția de presă Mediafax, dar și la clubul de fotbal Gloria Bistrița, unde a fost purtător de cuvânt. Din 2011 scrie la Timp Online.
Eugen Gheorghe

Comentarii

  1. Borgovan

    Parinte patrupop, da’ oare di ce va afisati la toate sindrofiile „ciumei rosii”?
    Vorba de pe urma a romanului: daca taceai, filozof ramaneai!

    (0)
  2. luca

    In loc de comentariu, mai bine poezia „Da…nebun” a lui I.L. Caragiale:

    Despreţuiesc onori, avere;
    De slavă m-am hrănit destul!
    Alt orizont privirea-mi cere:
    De-aşa nimicuri sunt sătul!

    Să nu-mi azvârle-atotputinţii
    Nici o favoare… Nu! n-o vreu!
    Am o comoară-n fundul minţii;
    De-ajuns îmi sunt acuma eu!

    Trec astăzi ignorat prin lume,
    Dar, trainic, las în viitor
    Un semn, o glorie, un nume
    Acestui imbecil popor!

    Să linguşesc telurici patemi?
    Reptilă eu?… Prea mândru sunt!…
    Apollo calea demnă-arate-mi
    Pe-acest tâmpit, senil pământ.

    Mulţime brută şi ingrată!
    Cu-a mea cântare nu putui
    În viaţă-mi să te mişc o dată…
    Şi-odat’… o să-mi ridici statui.

    “A! eşti nebun!” mi-au zis mişeii.
    “Da, sunt nebun!” răspuns-am eu…
    Ca voi strigau şi fariseii
    Crucificând un Dumnezeu!

    Tenebre fără fund mă-nghită,
    De-oi face din divina harfă
    O palidă prostituată
    Şi din cântarea mea o marfă!

    Pe coardele acestei lire,
    Voi întona un cânt sublim:
    Poet sunt! nu voi umilire…
    Poeţii… nu ne umilim!

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.