Protopopul Alexandru Vidican: Felicitări, România! Felicitări, români!

Holistic

”Felicitări, România! Felicitări, români! Prezenţa atâtor capete încoronate în România în aceste zile, mi-a umplut sufletul de emoţii. Pe deoparte, că românii nu-şi vor cinsti Regele aşa cum se cuvine fie şi după 70 de ani; pe de altă parte, că mulţimea adunată va da prilejul, în viziunea unora: „s-au înghesuit ca la moaşte şi la sarmale”. N-a fost să fie aşa! Adevărata faţă a românilor şi a României asta a fost: respect, demnitate şi civilizaţie”, spune protopopul Bistriței, Alexandru Vidican.

El a adăugat: ”Aş fi vrut să fiu în sufletele străinilor şi să-i văd şi să-i aud exclamând: asta DA, România, aşa DA români, aşa DA creştini! Din preaplinul potirului sufletului meu şi ai multor privitori la eveniment, cu lacrimi în ochi şi mândria de-a fi român, Te sărut pământ românesc, Vă îmbrăţişez dragi români şi Felicitări România!”.

Eugen Gheorghe

A absolvit Facultatea de Litere, Secția Română-Engleză, a Universității București. A debutat în presă în 1996 la publicația Steaua Sport Magazin. A lucrat, de-a lungul timpului, la ziarul ProSport, postul de radio Europa FM, agenția de presă Mediafax, dar și la clubul de fotbal Gloria Bistrița, unde a fost purtător de cuvânt. Din 2011 scrie la Timp Online.
Eugen Gheorghe

Google Ads-sub articol

Comentarii

  1. Borgovan

    Parinte patrupop, da’ oare di ce va afisati la toate sindrofiile „ciumei rosii”?
    Vorba de pe urma a romanului: daca taceai, filozof ramaneai!

    (0)
  2. luca

    In loc de comentariu, mai bine poezia „Da…nebun” a lui I.L. Caragiale:

    Despreţuiesc onori, avere;
    De slavă m-am hrănit destul!
    Alt orizont privirea-mi cere:
    De-aşa nimicuri sunt sătul!

    Să nu-mi azvârle-atotputinţii
    Nici o favoare… Nu! n-o vreu!
    Am o comoară-n fundul minţii;
    De-ajuns îmi sunt acuma eu!

    Trec astăzi ignorat prin lume,
    Dar, trainic, las în viitor
    Un semn, o glorie, un nume
    Acestui imbecil popor!

    Să linguşesc telurici patemi?
    Reptilă eu?… Prea mândru sunt!…
    Apollo calea demnă-arate-mi
    Pe-acest tâmpit, senil pământ.

    Mulţime brută şi ingrată!
    Cu-a mea cântare nu putui
    În viaţă-mi să te mişc o dată…
    Şi-odat’… o să-mi ridici statui.

    “A! eşti nebun!” mi-au zis mişeii.
    “Da, sunt nebun!” răspuns-am eu…
    Ca voi strigau şi fariseii
    Crucificând un Dumnezeu!

    Tenebre fără fund mă-nghită,
    De-oi face din divina harfă
    O palidă prostituată
    Şi din cântarea mea o marfă!

    Pe coardele acestei lire,
    Voi întona un cânt sublim:
    Poet sunt! nu voi umilire…
    Poeţii… nu ne umilim!

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.