M-a apăsat şi pe mine această întrebare. Contează cât furi? Aşa că am întrebat avocaţii când am văzut un amărât condamnat că a furat o plasă cu cartofi de ce sunt neîndurători judecătorii cu el. Poate că omului îi era cu adevărat foame. Mi-au răspuns atunci că nu contează, în justiţie, cât şi de ce furi, ci faptul că furi, fapta în sine.
În ce priveşte arestarea politicienilor de la putere, am înţeles încă o dată mesajul subliminal transmis de la vârf: toţi, de la toate partidele, fură. Nu vă mai duceţi la vot că niciunul nu e mai bun ca altul. E adevărat că se fac arestări televizate, că se întocmesc rechizitorii lungi şi că se emit mandate de 29 de zile. Dar la fel de adevărat este că trec apoi cele 29 de zile şi protagoniştii sunt eliberaţi şi nu li se mai întâmplă nimic. Din când când se mai duc pe la instanţă, mai fac act de prezenţă, dar apoi uităm cu toţii de „arestările” lor şi chiar îi votăm, pe sărăcuţii, să nu rămână fără funcţii pentru că, nu-i aşa, au făcut lucruri bune. Au furat, dar au mai şi făcut!
Sunt absolut convinsă că acolo unde se atribuie contracte pe banii statului, adică ai noştri, şi corupţia e în floare. O dovadă a acestui fapt este că nu vom vedea firmele abonate la câştigat licitaţii publice ieşind în spaţiul public pentru nimic în lume. Dimpotrivă, îi vom vedea pe patroni conducând discret jeep-uri şi asfaltând curţile politicienilor „din generozitate”. Probabil că au învăţat bine mecanismul şi au înţeles că de el depinde supravieţuirea. Nu sunt însă, în opinia mea, mai puţin vinovaţi decât cei ale căror conturi le alimentează. Fac parte, cu voia lor, dintr-un măr putred. Dacă ei nu ar da, alţii nu ar avea ce primi. Simplu ca bună ziua.
În ce-i priveşte pe politicieni, da, este adevărat. Unii fură mai mult, alţii mai puţin şi alţii deloc. Personal aş vrea să-i cunosc pe ultimii şi mi-ar plăcea ca statul nostru, deţinător a numeroase baze de date, să ne ajute să punem cap la cap nişte informaţii, respectiv cât a câştigat un om în ultimele două decenii şi ce a făcut cu banii obţinuţi. Dacă omul a avut un salariu de 2500 de lei lunar, nicio moştenire şi nicio donaţie legală, atunci va fi greu să demonstreze de unde a avut bani să-şi ridice vila, să-şi cumpe BMW X5 şi casă de vacanţă la Colibiţa. Dacă nu poate demonstra, atunci să-i fie confiscate. Această unitate de măsură aş aplica-o în cazul tuturor oamenilor din această ţară cu toată corectitudinea şi fără excepţie. Cine nu poate demonstra de unde are să nu mai aibă. Punct.
Nu mi se pare deloc complicat să faci acest lucru. Toţi avem fişe fiscale, plătim impozit pe venit global, se ştie cât am câştigat în fiecare an. Ce e atât de complicat să pui cap la cap informaţii legate de venituri cu cele de cheltuieli? Să faci o balanţă.
E complicat, nu pentru nivelul la care au ajuns programele informatice, ci pentru cei care ar trebui să le aplice. Structurile statului sunt pline chiar şi aici, la noi, la Bistriţa, de bugetari cu viloace, cu maşini scumpe, cu conturi grase pe care nu le-ar putea justifica niciodată. Astfel de oameni să lupte pentru corectitudine? Ar însemna să-şi taie propria cracă de sub picioare, deci nu o vor face niciodată.
Aţi mai auzit ceva despre descinderile DNA de la Consiliul Judeţean? Personal îi tot văd pe la evenimente pe cei cu birourile sigilate „mai albi, mai curaţi şi mai uscaţi”, vorba reclamei. Nicio emoţie nu-i face să transpire. Se va întâmpla vreodată să aflăm ce a căutat DNA la Bistriţa, ce acte a ridicat? Probabil că nu. Întotdeauna alţii sunt cei care au furat sau vor fura mai mult, iar noi nu suntem suficient de bine antrenaţi precum grecii să le cerem să plece chiar dacă asupra lor planează suspiciuni.
Noi suntem atât de proşti încât ne e milă de toţi botişii ăştia, ba chiar îi plângem în direct la televizor şi îi iertăm fiindcă nu au furat la fel de mult ca alţii, deşi puteau, săracii. Nu-i nimic, îi mai votăm odată ca să recupereze!
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu