Clădirea Liceului de Muzică „Tudor Jarda” Bistriţa a devenit un pericol public pentru elevi mai ales. Clădirea veche de peste 120 de ani nu mai rezistă. Cărămizi şi bucăţi de tencuială încep să se desprindă, existând riscul să cadă peste copii în momentul în care aceştia intră în şcoală, atrage atenţia un părinte.
„Odată cu venirea frigului există riscul ca unele cărămizi sau bucăți din tencuială să se desprindă și să facă victime sigure în rândul copiilor și nu numai. Este intrarea destinată elevilor. Am sugerat să se închidă acea intrare, ori să se amenajeze un perimetru de risc până la remedierea problemei. NIMIC !!! Când fetița a folosit intrarea profesorală, femeia de servici a mustrat-o că nu e voie. I-am explicat de ce o folosește, iar dânsa, la rândul ei, mi-a explicat, evident, ordinele primite de sus.
Eu nu înțeleg de ce îi obligă conducerea școlii pe copii să folosească o intrare în școală cu un risc de accident atât de mare. Doamne ferește să pățească cineva ceva, că va fi vai și amar de pielea acelui director, iar din cauza inconștienței de care dă dovadă sunt convins că nu îi va plânge nimeni de milă. Va plăti cu vârf și îndesat”, a scris pe Facebook Virgil Ghirta.
Liceul de Muzică „Tudor Jarda” Bistriţa funcţionează în vechea locaţie a Şcolii Gimaziale nr. 2 Bistriţa, desfiinţată printr-o decizie a Consiliului Local Bistriţa pe motiv că ar fi o „enclavă pentru romi”.
Clădirea a fost edificată în anii 1893-1894, după planul arhitectului vienez Frolisch. A avut mai multe denumiri: în 1919 funcţiona ca ”Şcoala civilă de stat românească de băieţi din Bistriţa”, iar în 1923 a devenit Liceul românesc ”Alexandru Odobescu”.
În aprilie 1948, Ministerul Învăţământului ia o decizie care spune că „această şcoală trece cu întreaga zestre şi populaţie şcolară la Şcoala primară de fete din localitate, contopindu-se cu aceasta sub denumirea de şcoala Primară Mixtă nr. 2, sub conducerea unei singure direcţiuni”.
În baza art. VI din decretul nr. 173 din 3 august 1948 „pentru reforma învăţământului”, care prevedea că „învăţământul elementar de 7 ani este gratuit”, s-a organizat Şcoala Elementară nr. 2 din Bistriţa care, în luna noiembrie 1948, avea 12 clase, din care 10 în localul din strada Odobescu şi 2 clase în localul din str. Traian Banciu nr. 35, cu un total de 204 elevi.
În anul 1973 s-a construit corpul „B” al actualei clădiri. Între anii 1897-1900, scriitorul Liviu Rebreanu a fost elev în clasele a III-a, a IV-a şi a V-a la această şcoală. La acel moment, instituţia de învăţământ se numea Şcoala Civilă de Băieţi.
Sursa foto: Facebook Virgil Ghirta
„Doamne ferește să pățească cineva ceva, că va fi vai și amar de pielea acelui director, iar din cauza inconștienței de care dă dovadă sunt convins că nu îi va plânge nimeni de milă. Va plăti cu vârf și îndesat” zice un parinte care mai viseaza ca ii pasa cuiva de odrasla sa.
mai uita-te domnule la stiri ca sa vezi ce Congo e in jurul dumitale si dupa aia treci pe la biserica si da ceva pomana ca poate are grija Cel de Sus de copii.
celor de aici, mai de jos, nu le pasa…..
„La omul sărac nici boii nu trag”, spune un vechi proverb. Starea deplorabila a cladirii Liceului de muzica Bistrita (fosta scoala generala nr. 2) nu este un caz singular. Intr-o situatie aproape la fel de jalnica de afla si cladirea fostului Gimnaziu Evanghelic care adaposteste in prezent Colegiul National Liviu Rebreanu. Cu toate astea autoritatile locale, in frunte cu primarul, si-au permis sa piarda fonduri europene destinate reabilitarii CNLR in valoare de peste 4,5 milioane euro prin nerespectarea termenului contractual de executie a lucrarilor. Continuarea lucrarilor de reabilitare s-a facut in 2016 cu bani de la bugetul local, cand cu acesti bani putea fi inceputa reabilitarea la cladirea veche a CNLR, sau pe plan local se puteau face reparatii la Liceul de Muzica.
Si ca o expresie suplimentara a ineptiilor autoritatilor locale, in fata celor doua cladiri in ruina au fost montate busturi ale unor personalitati in loc sa fie mai intai reabilitate cel putin fatadele.
Cladirea actuala a Liceului de Muzica este cuprinsa intr-un program de reabilitare, modernizare si mansardare, dar oare cand se va incepe acest proiect, pentru ca intrebarea cand se va finaliza e imposibil de prezis.
Reabilitarea la aceste scoli(gen 4, gen 2, Liviu Rebreanu, etc) doar dupa ce se mai baga niste bani in pista de schiat pe iarba si alte proiecte din fum ….:)
În calitate de profesor al acestei școli din acest an și ca părinte, atrag încă odată atenția asupra stării deplorabile, cel puțin a exteriorului clădirii. Dar și asupra spațiilor insuficiente pentru profesorii care predau instrument. Este nu prioritar, ci urgent ca măcar din primăvară-vară să fie implementat un proiect de renovare a acestei clădiri unde învață copii de excepție și predau oameni profesioniști. Toți avem datoria, profesori, părinți, administrație locală prezentă la concerte sau serbări să modernizăm o școală de anvergură a orașului.
Aveti probleme cu gramatica, domnule profesor. Trebuia sa scrieti „atrag inca o data atentia”. Deci „o data”, nu „odata”. Adica numeral, nu adverb.
Multumesc pentru precizare, aveti dreptate. Incerc sa cred, insa, ca problemele nu sunt chiar asa de mari. Ideea de baza ramane, insa salvarea de la distrugere a unei scoli de elita.