Cum s-a ajuns la două cazuri de pornografie infantilă în Bistriţa-Năsăud. Sfaturile medicilor legişti

Holistic

Anul trecut s-au petrecut de două ori mai multe cazuri de pornografie infantilă faţă de 2016, în mediul online apărând în special imagini pornografice cu minori sub 10 ani. Se întâmplă în contextul în care numărul copiilor care utilizează reţele de socializare a crescut de la 46% în 2010 la 79% din 2013, a spus dr. Dănuţa Şteţco, medic rezident la specializarea Medicină legală la Seminarul „Medicină şi Teologie”, unde a prezentat lucrarea „Generaţia Z şi infracţiunea de pornografie infantilă: victime sau instigatori?”.

Studiul, realizat de o echipă din care au mai făcut parte dr. Codrin Rebeleanu şi dr. Costel Siserman de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj, respectiv dr. dr. Lăcrămioara Mocanu de la Universitatea „Danubius” Galaţi, a vizat Generaţia Z formată din indivizi „grăbiţi, pragmatici, independenţi care trăiesc într-o simbioză perfectă cu universul digital”.

„Dacă facem o antiteză între generaţiile precedente şi Generaţia Z cred că suntem cu toţii de acord că există foarte multe diferenţe din foarte multe puncte de vedere, însă dacă ne referim strict la infracţiunea de pornografie infantilă există un punct comun: faptul că anumite persoane, chiar dacă fac parte din Generaţia X sau din generaţiile după al doilea Război Mondial spre exemplu aderă la unele practici care corespund Generaţiei Z, şi anume se folosesc de mediul virtual, pledează fie cu identitate proprie, fie sub o identitate necunoscută, însă, în orice caz, se prezintă sub forma unei persoane adulte, responsabile, făcând promisiuni şi oferind totodată recompense copiilor care sunt foarte uşor de găsit în acest mediu virtual. Este vizată categoria copiilor deoarece sunt uşor de manipulat, de influenţat, pot să comită anumite acte care să aibă consecinţe negative asupra integrităţii atât fizice, cât şi psihice ale acestora. Astfel se remarcă o creştere accelerată a activităţilor de pornografie infantilă în mediul online. În acest context, prin abuzul sexual al minorului, indiferent de forma de manifestare, fie că e vorba de agresiune fizică, psihică sau sexuală, se produce a încălcare a drepturilor copiilor şi de aceea ar fi necesară o abordare complexă şi o intervenţie din partea statului”, a spus. dr. Şteţco.

Potrivit medicului, în cadrul Generaţiei Z găsim atât victimă, care are un potenţial rol de instigator, dar şi infractorul: „Practic, autorităţile naţionale asigură protecţia juridică a valorilor apărute prin lege şi nu impun o cenzură a informaţiilor puse la dispoziţie pe această cale tocmai pentru a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor. Din păcate, numărul copiilor cu acces la internet, respectiv utilizatori ai diverselor reţele de socializare, este într-o continuă creştere, iar o asemenea dezvoltare a reţelelor de socializare duce la creşterea numărului de infracţiuni de hărţuire virtuală în rândurile minorilor, în această categorie regăsind minorul victimă şi minorul inculpat”.

Ea a explicat că specialitatea de Medicină legală are un rol esenţial în acest caz pentru că minorul este expertizat medico-legal psihiatric: „Este o expertiză care se realizează într-o comisie multidisciplinară formată dintr-un medic legist primar, un medic de psihiatrie pediatrică şi un psiholog, iar această expertiză are atât un rol din punctul de vedere medical – în sensul că, dacă se depistează o afecţiune psihică sau psihiatrică a minorului, se fac recomandări cu privire la tratament – dar este şi un mijloc de probaţiune în justiţie prin concluziile care menţionează dacă discernământul a fost prezent, diminuat sau abolit la momentul săvârşirii infracţiunii”.

Autorii studiului au arătat că, în România nu există studii complexe care să permită conturarea unui profil al copilului abuzat sau explotat sexual, însă există studii elaborate pe plan internaţional.

Copilul abuzat sexual este neglijat, introvertit, este în interiorul sistemului educaţional şi familial, îşi ascunde suferinţa, protejează agresorul, iar comunitatea simpatizează şi protejează victima.

Copilul care a suferit de exploatare sexuală este puternic, un iniţiator activ al relaţiilor sexuale şi al diverselor manopere de seducere, se exprimă emoţional, este în afara sistemului fie prin abandon şcolar, fie provine dintr-o familie dezorganizată şi comunitatea are o atitudine negativă faţă de acesta.

În ce priveşte abuzatorii, aceştia sunt fie viciaţi, care nu au preferinţe sexuale predefinite faţă de copii, însă pot exploata copiii tocmai datorită accesibilităţii foarte uşoare a acestora în mediul virtual, fie referenţiali, cei patologici, abuzatorii cu interese sexuale deviante cu preferinţe prestabilite faţă de copii, şi anume pedofilii. Există şi abuzatori latenţi cu preferinţe potenţial ilicite care se limitează uneori doar la comunicarea online. Deşi aceste persoane sunt mai puţine comparativ cu abuzatorii situaţionali, aceştia pot traumatiza mai mult copiii, deoarece aceste preferinţe devin dorinţe şi intenţii.

Autorii studiului au prezentat două cazuri de pornografie infatilă cercetate de DIICOT care au fost instrumentate cu ajutorul Serviciului de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud.

Primul caz este al unui minor în vârstă de 14 ani, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, pornografie infantilă şi acces fără drept la un sistem informatic. Minorul a procurat, a deţinut şi a distribuit către alte persoane, prin intermediul unor sisteme informatice, materiale pornografie cu o minoră în vârstă de 12 ani. El a obţinut aceste materiale prin accesarea fără drept a telefonului mobil al victimei. Apoi, inculpatul a constrâns minora în vârstă de 12 ani să-şi continue relaţia de prietenie cu el, ameninţând-o că, în caz contrar, va distribui către alte persoane materiale pornografice cu aceasta, ceea ce, în final s-a şi întâmplat.

Comisia a fost solicitată să stabilească dacă el suferă de vreo patologie psihiatrică care să fie de natură de a-i aboli sau de a-i diminua discernământul sau dacă avea discernământul păstrat: „Comisia a constatat că minorul nu mai prezintă alte antecedente penale. Era un copil cu rezultate slabe la şcoală, provine dintr-o familie defavorizată. Examenul psihologic a relevat un intelect normal, iar cel de psihiatrie pediatrică a pus diagnostic de tulburare de conduită şi tulburare de stres post-traumatică în urma cărora s-au făcut şi recomandări, terapie medicamentoasă şi terapie cognitiv-comportamentală. Comisia a stabilit că minorul avea discernământ în momentul comiterii faptei şi are discernământ şi în prezent”, a spus dr. Şteţco.

Al doilea caz a fost al unui minor de 16 ani, cercetat tot pentru infracţiunea de pornografie infantilă. În toamna anului 2016, pe timp de noapte, a întreţinut un raport sexual prin constrângere cu o minoră de 13 ani, la care au participat alţi prieteni ai acestuia, ocazie cu care toţi patru au filmat cu telefoanele mobile trei filmuleţe cu caracter pornografic pe care ulterior minorul le-a stocat şi le-a distribuit prin sistem informatic. La data săvârşirii faptei avea 15 ani. Nici acesta nu avea alte antecedente penale. Provenea dintr-o familie de etnie romă, cu un nivel de inserţie precară.

„În urma examenului de psihiatrie pediatrică a prezentat comportament de tulburare de conduită socializată cu abandon şcolar. Şi acest minor a prezentat discernământ la momentul săvârşirii infracţiunii. În acest caz, a fost necesară şi o expertiză medico-legală a minorei la cel mult 72 de ore după contactul sexual pentru a se demonstra leziunile în ce priveşte constrângerea, dar şi un examen genital şi serologic care să obiectiveze actul sexual. Din datele noastre, minorul a comis şi infracţiunea de viol. Aceste infracţiuni sunt menţionate în noul Cod Penal. Pornografia infantilă se pedepseşte cu închisoare. Ce observăm este că pornografia infantilă se asociază în mod frecvent cu alte infracţiuni. În aceste două cazuri, avem şantajul, accesul ilegal la un sistem informatic şi violul”, a spus dr. Şteţco.

Potrivit medicului, în articoul 113 din noul Cod Penal se menţionează limitele răspunderii penale şi anume: minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, iar cel cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ – şi aici intervine şi importanţa expertizei legale psihiatrice – , iar cel care a împlinit 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Autorii studiului au ajuns la concluzia că, din cauza insuficienţei maturizării psihice, persoanele cu vârste mai mici de 14 ani sunt mai uşor influenţabile: „Există o preocupare accentuată pentru viaţa sexuală şi începerea acesteia la o vârstă timpurie, fără a putea percepe semnificaţia actelor sexuale, astfel se produc efecte profund dăunătoare pentru sănătatea minorului, dar nu numai, şi asupra societăţii prin riscul sportit de comitere a agresiunilor sexuale”.

Echipa medicală a transmis şi câteva recomandări pentru diminuarea fenomentului de pornografie infatilă: „La nivel naţional, în vederea determinării şi conturării profilului copilului abuzat şi respectiv a infractorului ar fi necesare studii continue în ce priveşte acest fenomen care permite determinarea categoriilor de copii vulnerabili la abuz şi respectiv conturarea unui profil al infractorului astfel încât intervenţia psiho-socială ar fi conturată şi axată pe anumite categorii de copii”.

Ce se poate face?

„Ca şi recomandări pentru prevenţie ar fi revederea de către instituţiile de media a modalităţilor de prezentare a ştirilor cu privire la copiii abuzaţi sexual pentru a exclude revictimizarea copilului, realizarea de studii interdisciplinare sistematice cu privire la abuzul exploatării sexuale a copiilor, accesul copiilor la sisteme educaţionale de prevenţie a pornografiei infantile. Anumite comunicări prin internet ar trebui declarate ilegale, mai ales în ceea ce priveşte pornografia, iar în aceste cazuri, libertatea de expresie ar trebui amputată fără teama că se pot încălca anumite drepturi şi libertăţi. Nu în ultimul rând, ar trebui să existe o echipă multidisciplinară în sistemul de şcolarizare cu programe de prevenţie şi educare atât a părinţilor, cât şi a copiilor, precum şi infrastructuri IT mult mai sigure astfel încât să fim scutiţi de ameninţările de securitate cibernetică. Trebuie să existe programe educaţionale pentru elevi în domeniul securităţii online, pregătirea adecvată a personalului didactic, părinţi mai conştienţi de existenţa riscurilor online în rândurile minorilor şi proceduri de reacţie elaborate, dezvoltate şi implementate”, a spus dr. Dănuţa Şteţco.

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Google Ads-sub articol

Comentarii

  1. Mircea

    De ce nu aminteste dna. medic legist de copiii abuzati de preoti. Bunaoara ceebrul caz petrecut chiar sub nasul dansei, Pomohaci si ciocanul minorilor.

    (0)
  2. cc

    În idee, concluziile sunt foarte bune.
    Par copiate din articolele de specialitate occidentale.
    Personal prefer cercetările originale care aduc valoare adăugată.
    -ideea protejării identității – nepublicării numelui victimelor agresiunilor sexuale ar trebui legiferată, în sensul că ar fi singurele care ar decide publicizarea cazului sau nu. Sunt victime, deci sunt aduse pe frontispiciul societății fără consințământul lor.
    -din componența comitetelor interdisciplinare ar trebui eliminați așa zișii * specialiști *de carton- teologii, care prin natura ideologiei denaturează metodologia și realitatea științifică, adică obiectivitatea acelor studii.
    -educația de securitate cibernetică e imposibilă in facto datorită analfabetizării acute a unor generații cu vârste mai înaintate care se găsesc în poziția de tutore.Controlul parental e foarte greu de implementat într-o societate needucată. E rolul școlii și a educației publice să elimine prostiile de genul Dumnezeu de va pedepsi de la ore și să introducă o educație bazată pe chestionare și autoînțelegerea fenomenului. Altfel copiii creativi vor găsi întotdeauna o modalitate de a scurcircuita barierele puse. O rețea Wi-Fi liberă se găsește, un software de asemeni etc.
    -Probabil și ca adulți ar trebui să fim mai convingători când e vorba de limitarea online.
    În loc să promovăm tot felul de bărbi în veșminte negre , ar fi cazul să ne informăm pe teoriile psihosociale ale învățării. Suntem exemple personale pentru copiii noștri.
    Un bun început pentru a reduce impactul tehnologiilor ar fi pagini de informare scrise de ADEVĂRAȚI SPECIALIȘTI în problematică.
    http://humanetech.com/

    O opinie, dacă toată ziua suntem în fața unui calcultor, copiii cel mai probabil și ei vor fi atrași de acea activitate ține de procesul învățării sociale.

    Apoi, doar o mică remarcă, curiozitatea m-a purtat pe pagina de Facebook a dnei doctor Ștețco. Supriză, dacă e dânsa cea care a ieșit la căutare, hmm aș putea foarte ușor construi un diagnostic al personalității , doar după tipul de fotografii promovat.
    The Big Five.

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.