Dacă eşti de la putere, te bat toţi la cap să faci drumuri, poduri, asfalt, grădiniţă, şcoală, cămin cultural şi tu nu ai bani că nu toate comunele puterii sunt cap de listă la Bucureşti. Dacă eşti în opoziţie te cerţi cu puterea patru ani pentru că nu-ţi dă bani să faci nimic. Şi atunci la ce bun să fii primar?
Pe o anumită logică a locurilor, în România anului 2011, să fii primar pare mai degrabă o corvoadă decât un avantaj. Însă logica noastră, a celor care privim de pe margine, nu e aceeaşi cu a celor din interiorul cercului. Întâmplarea a făcut ca azi să studiez declaraţia de avere a primarului din Salva (apropo, felicitări pentru site, domnule primar, jos pălăria), o comună despre care nu ştiu să aibă vreo mare fabrică prin zonă sau să fie vreo destinaţie turistică mondială. O comună ca oricare alta de care s-a auzit mai mult atunci când s-a făcut linia Salva -Vişeu şi, mai nou, când au deraiat mai multe trenuri în zonă, linia încercând şi ea să tragă un semnal de alarmă legat de vârsta şi experienţa ei.
Deci domnul primar Onul nu conduce nicio metropolă. Poate că de-asta are un salariu de 1800 de lei lunar ca primar, o sumă cam de râsu-plânsu. La oraş, abia îţi plăteşti facturile cu banii ăştia, iar dacă mai ai şi o maşină, trebuie să fii foarte atent cu cât alimentezi, altfel treci la bicicletă sau la mersul pe jos dacă nu vrei să intri în datorii.
Primarul Onul nu pare să aibă astfel de griji. Dânsul are două case, trei maşini, trei copii şi o nevastă şi se descurcă foarte bine. Unul dintre copii e consilierul lui personal, nevasta e consilier superior. Foarte frumos! Adevărul este că toţi părinţii au nevoie de sfaturi de la copii, retribuite, evident, că doar nu date pe gratis. Nu ştiu ce mă face să cred că va mai candida pentru un mandat, deşi probabil că nu e încă 100% convins pentru ce partid, dânsul fiind format la şcoala PD şi deturnat de la slujirea nobilă a comunităţii de către PSD. Îmi plac oamenii cu principii şi care nu ar abdica de la ele în veci. Ei merită să ne conducă.
Nu scriu acest text ca să acuz pe cineva de ceva. În fond, ce acuze i-aş putea aduce? Omul a ajuns primar şi doar nu era să-şi ia consilieri oameni în care nu are încredere. Normal că-i ia pe ai lui chiar dacă-i plăteşte de la bugetul local şi chiar dacă nu are nevoie de sfaturile lor. Îl scriu pentru că tot aştept să-mi spună şi mie cineva care este secretul traiului cu bani puţini în condiţiile în care un BMW nu pleacă de pe loc fără lase un mare gol în buzunare şi un Audi îi calcă apăsat pe urme şi în vremurile în care nu e om care să nu plătească facturi de la zi la zi tot mai scumpe.
Mi-ar plăcea să ştiu ce artificii manageriale face o familie 100% bugetară ca să întreţină două case, trei maşini scumpe, să plătească facturi, să se îmbrace, să mănânce şi să facă şi nuntă. Cred că acest plan de management familial îi dă dreptul oricui să fie primar. Personal aş vrea să-l studiez filă cu filă, nu de alta, dar să mai scăpăm şi noi de „eşece” şi să trecem la „succesuri”.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu