Universitar clujean: Interzicerea telefoanelor mobile în şcoală, absurdă. Profesorii limitează cunoaşterea

„Elevii noştri s-au schimbat, iar actualul sistem educaţional nu mai este gândit pentru ei, ci pentru profesori, iar aici trebuie să schimbăm optica. Practic trebuie să gândim o metodologie pentru toate disciplinele şcolare, la orice nivel, şi nu e un lucru atât de complicat pentru că elevii ne învaţă cum să facem asta, trebuie doar să ţinem cont de nevoile lor”, a spus directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul UBB Cluj, conferenţiarul universitar dr. Cătălin Glava în prelegerea despre Generaţia Z susţinută la Seminarul „Medicină şi Teologie”.

„În generaţia noastră, a greşi era ceva extraordinar de grav. Şi acum în şcoală greşelile sunt subliniate şi încercuite cu roşu ca şi cum ar fi ceva pur şi simplu blamabil. Prin încercare şi eroare înveţi. De ce ar fi blamabil să greşeşti? Dimpotrivă, dar faptul că ai greşit înseamnă că te poţi corecta, iar în momentul de faţă tehnologiile îţi permit lucrul acesta, îl poţi face şi nu e nicio problemă”, a spus Glava.

Potrivit universitarului clujean, tinerii din generaţia de azi sunt focalizaţi pe cunoştinţe care au aplicaţii, nu pe descrieri: „Încep să-şi chestioneze cunoştinţele şi sunt interesaţi de cele care au aplicabilitate în controlarea realităţii. Până la urmă, asta încerci să faci în şcoală: să le oferi nişte instrumente prin care să poată controla realitatea. Nu suportă ideea de descriere, în schimb sunt foarte conectaţi la ideea de concept şi îl explică foarte bine. În planul strategiilor de comunicare, glisează foarte rapid între spaţiul real şi virtual şi invers, jonglează de fapt cu ele. Sunt comunicativi, dar nu profunzi, am putea spune că sunt vorbăreţi. Se exprimă pe ei şi se cunosc foarte bine. Sunt abili în sarcini de echipă. Mai greu se descurcă dacă sunt singuri”.

Profesorul Glava a vorbit şi despre predilecţia tinerilor de azi pentru multitasking, lucru valabil atât în plan strict digital, în sensul că operează pe mai multe sisteme virtuale – şi cu Facebook, şi Snapchat, Instagram, Messenger –  dar şi în planul real.

„Nu ţin atât de mult la gramatică, dar asta nu în sens negativ – noi îl percepem ca negativ. În planul cunoaşterii de sine şi de ceilalţi au nevoie de gratificări intantanee, le obţin şi le şi oferă imediat. Au nevoie de intervalidări şi autopromovare. Îşi fac de 10 ori pe zi poze şi le postează pe Facebook şi pe Instagram, iar de zece ori pe zi primesc gratificări cu privire la pozele respective. Aşa îşi dezvoltă, până la urmă imaginea de sine”, a spus prof. Glava.

Potrivit acestuia, Generaţia Z preferă jocul activităţilor serioase, recunosc că apreciază diversitatea mai mult decât alte generaţii: „Se spune despre Generaţia Z că e cea mai deschisă către diversitate dintre toate generaţiile. Au încredere în capacitatea proprie de a genera acţiuni de gândire şi produse valoroase, iar un lucru interesant, nu neapărat plăcut, e că nu respectă apriori ierarhiile şi autoritatea, adică trebuie să faci dovada că eşti o autoritate pentru ei, nu una formală, ci una reală. Sunt multe autorităţi pe care le poţi câştiga în faţa lor, dar pe unele le apreciază. Un profesor dacă nu face dovada unei autorităţi de expert nu va fi niciodată apreciat”.

El a vorbit şi despre limitele acestei generaţii care tinde să dezvolte deprinderi sociale disfuncţionale.

„Sunt centraţi pe propria persoană şi sensibili exagerat la critici. Ei nu suportă critica. Le prinde, în schimb, foarte bine când sunt gratulaţi. Pot avea atitudine narcisistă supraestimându-şi talentele. Se pliază perfect pe profilul consumatorului şi de-asta şi cad în această capcană. Nu văd rostul memorării ca sarcină şcolară tradiţională, dar sunt capabili de memorare. Sunt capabili să reţină o sută de caractere Pokemon, pe care alergau să le vâneze pe stradă, ştiau trăsăturile lor, istoricul lor. În schimb, nu sunt capabili să reţină cele 101 naţiuni de pe glob, numele şi capitala. Nu poţi spune că nu sunt capabili de memorare, însă trebuie să fie motivaţi să memoreze. Ei trăiesc în mediul real şi virtual permanent, nu văd disjuncţia între real şi virtual. Paradoxal sunt interesaţi mai mult de construcţia statusului lor virtual decât de cel real în sensul că, la şcoală, pot veni oricum, dar poza de pe Facebook, poza de fundal, trebuie să fie impecabilă”, a spus profesorul Glava.

El a arătat că există diferenţe mari între copiii nativi-digital şi dascălii lor care sunt imigranţi digital.

„Nativii digital preferă primirea de informaţii rapid din surse multimedia, pe când majoritatea profesorilor preferă extragerea lentă şi atentă a informaţiile din surse limitate şi precise. Copiii preferă procesarea rapidă şi multitasking, pe când profesorii preferă limited-multitasking. Copiii preferă procesarea imaginilor video înainte de textul scris, profesorii evită pe cât posibil imaginea şi sunetul, axându-se exclusiv pe textul scris. Copiilor le e foarte uşor să jongleze între real şi virtual, aproape instantaneu, de fapt ei vin şi pleacă, se întorc în spaţiul virtual. Ei sunt atenţi la lecţie şi, în acelaşi timp sunt pe Facebook, au şi trei sau patru căsuţe de Messenger deschise şi comunică cu trei-patru persoane diferite. Foarte rar şi accidental greşesc. În acelaşi timp au deschis şi Snapchat, o chestie absolut fascinantă, să poţi comunica cu imagini care îşi pierd valoarea imediat ce le-ai văzut. E un instrument care le permită să gândească mesaje sub formă de instantanee fotografice, video, dar ele dispar de pe platformă. Profesorii preferă să opereze în spaţii reale, chit că există o sumedenie de resurse online sau offline, resurse informatice care pot construi ce doreşti tu. Există nu ştiu câte softuri de laboratoare virtuale. Profesorii de chimie se plâng că nu au substanţe chimice. Yenka e un soft gratuit, dacă nu vrei să câştigi bani din el, şi cu Yenka poţi face orice experiment în chimie, evident virtual. Interesant e că nativii digitali preferă să înveţe când e nevoie să înveţe, just in time, când realitatea le cere să ştie ceva, pe când profesorii preferă să predea just in case, adică înveţi în caz că e nevoie ceea ce, din perspectiva nativului digital, e o irosire a timpului şi a energiei. Nativii doresc acest instant, pe când profesorii au tendinţa de a amâna, inclusiv recompensele pe care copiii le doresc instantaneu. Copiii doresc învăţarea de lucruri relevante în raport cu realitatea în care trăiesc, în timp ce profesorii preferă să predea după un curriculum standard”, a spus Glava.

Pentru reducerea decalajului între nativii digitali şi sistemul şcolar, universitarul clujean a propus câteva soluţii, prima şi cea mai importantă fiind aceea ca profesorii să fie dispuşi să intre în mediul digital.

Atâta timp cât nu vrei să intri în mediul digital, nu vei avea nicio şansă să-i câştigi pe aceşti tineri de partea ta. Trebuie să îmbrăţişeze această nouă realitate digitală pentru a face şcoala relevantă pentru actualele nevoi. Trebuie să abordeze schimbarea modelelor de gândire. Deja elevii au alt mod de a gândi, de a percepe realitatea. Profesorii trebuie să înveţe să comunice această limbă a nativului digital care are  foarte multe carenţe din perspectiva noastră, a adulţilor, e o limbă fără gramatică. Este o limbă cu gramatică, însă nu gramatica este importantă, ci esenţa a ceea ce comunici. Oferta curriculară ar trebui să se plieze pe stilul lor de învăţare, mai degrabă chinestezic, vizual, experimental, nu pe lecturare de text pentru că asta nu se mai potriveşte. Şcoala oferă prea multă informaţie în forma unimedia, spune profesorul Mircea Miclea, text, eventual cu nişte poze într-o carte. Au apărut manualele digitale, e o glumă, sunt în format PDF, o carte pusă pe calculator. Asta nu înseamnă multimedia. Cu asta nu se rezolvă problema reală a sunetului, a imaginii. Făcând acest manual, nu obţii profit maxim. Copiii aceştia ar putea mai mult dacă noi le-am oferi ce au ei nevoie. Aşa noi le limităm cunoaşterea, noi îi handicapăm pentru că nu le oferim ce au ei nevoie. Şi ei ne spun de ce au nevoie”, a spus Glava.

Profesorul a spus că i s-a părut absurdă decizia fostului ministru al Educaţiei de a interzice telefoanele mobile în şcoală.

E cel puţin absurdă această decizie în condiţiile în care fiul meu, care e elev la liceu, mi-a spus: Nicio problemă, că oricum avem smartwatch. Chiar mă încurca telefonul că trebuia să-l plimb dintr-un buzunar în altul. Îl pun pe masă, unde vrea domnul profesor, şi eu mă descurc cu ceasul. Ar fi nevoie de un alt ordin de ministru care să facă distincţia între smartwatch şi ceas tradiţional. Aici deja lucrurile sunt complicate. Poţi evita existenţa tehnologiei anulând: nu aveţi voie! Nu! Că nu ştim să-l folosim! Sunt zeci de softuri. Dacă tu nu le foloseşti, normal că le folosesc ei”, a spus el.

Cătălin Glava a vorbit despre această temă la Seminarul „Medicină şi Teologie”  la secţiunea „Profilul psihologic al Generaţiei Z” 

Cristiana Sabău

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Google Ads

Comentarii

  1. Un cetatean onest

    Este greu sa se mai faca ceva coerent intr-un domeniu in care de aproape trei decenii se fac experimente de unii numiti politic, dar inca nu prea tarziu. Dl. cadru didactic universitar isi da cu parerea ca toti ceilalti ca el, fara sa se informeze(spre exemplu) cu privire la modul de desfasurare a cursurilor preuniversitare in tarile dezvoltate, la impactul pe care aceste dispozitive folosite fara discernamant pot sa-l aiba in timp asupra unui copil(tanar) in formare. Poate un profesor care nu are chef sa-si faca orele lasa elevii sa butoneze diversele dispozitive existente pe piata. Un profesor dedicat, cred ca doreste ca elevul sa fie atent la ceea ce doreste sa transmita clasei. Dar dl. cadru universitar este un formator de opinie, un om cu pozitie, care le stie pe toate, are si DOCTORAT! Din pacate rezultatele si din acest domeniu(invatamânt), sunt modeste!

    (5)
    • Lore

      Un profesor dedicat stie sa foloseasca tehnologia in avantajul lui si al elevilor cu care lucreaza, nu o exclude! Dar sa recunoastem noi „cei de mai demult” suntem depasiti si nu ma refer aici la ” a deschide un calculator si a da o listare” iar, mai grav, este rusinea de a apelea la ajutorul lor…noi credem ca trebuie sa stim tot si fara greseali! Noi suntem cei care ii subapreciem, nu avem incredere in ei, si avem impresia ca totul se invarte in jurul nostru, fara noi ar fi incapabili sa respire. Daca i-am lasa sa se descurce, cu siguranta am fi foarte surprinsi!

      (0)
  2. Marius Nicolae Pop

    Sunt uimit sa aud parerea unui cadru didactic universitar despre folosirea telefoanelor la scoala!! In Occident , parintii responsabili, au redus substantial folosirea acestora… Este un adevarat pericol, incepand cu expunerea la accidente, lipsa comunicarii directe, vii, greseli si dificultati la scris, crearea unei realitati virtuale, posibilitatea aparitiei unor boli psihice, etc….Si inca ceva : Unii copii(clasele v-vIII) primesc de la parinti telefoane foarte scumpe pe care le afiseaza in fata profesorilor… Este o problema foarte delicata , de maxima responsabilitate – familie- scoala- ! Cu respect, MNPop

    (9)
  3. Remus O.

    Nu cred că un profesor limitează accesul la cunoaștere prin interzicerea telefonului mobil în școală, așa cum s-ar putea înțelege din titlu. La cum stau lucrurile în contextul actual (sistem, competențe, mentalitate/civilizație, priorități), s-ar putea c această măsură că fie chiar benefică elevului în privința cunoașterii! Discuția e mai amplă…
    Cred că esența pledoariei domnului prof. dr. Cătălin Glava e alta.

    (0)
  4. Popache

    Jonglarea permanenta intre real si virtual, nedistingerea clara a limitelor dintre aceste realitati, centrarea pe propria persoana si celelalte caracteristici ale nativilor digitali se potrivesc si alcoolicilor. Dam o votca elevilor la ora, domnule conferențiar?

    (2)
  5. speranta

    domnule pr.universitar; bateti campii rau de tot,pai daca luam telefoanele sau tabletele elevilor,70% intra in depresie,sant ca si teleghidati,macar la scoala sa fie interzise.In acest fel cine stie,poate se trezesc si afla si ei cum erau scolile pe vremea lui Tutea,Paler,Cioran,Eliade,Stainhard etc.Nu stiu ce sa cred,ori nu aveti copii si nu stiti cum e,ori santeti vreun indicator catre clinicile de pshiatrie, pentru generatia tanara.

    (1)
    • Din păcate, nu aţi înţeles. Domnul profesor spune că există softuri care îi pot ajuta să înveţe diverse lucruri. Ei oricum folosesc internetul, dar e bine să-l folosească în scop educativ.

      (1)
  6. speranta

    da ,da,acu am inteles,la orele de curs sa foloseasca aceste softuri,iar de ghidusiile de pe internet au vreme acasa ori pe aiurea.Pai daca mai si jura cu degetul pe rosu,de ce nu? .In acest fel am incredere maxima ca se intrec in a folosi acele [softuri] in timpul orelor. of, of,mai,mai.

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.