Unde se afla primul cartier românesc. Informaţii interesante despre oraș în cartea ”Românii din Bistriţa”

(FOTO) Primul volum al cărţii „Românii din Bistriţa”, scrisă de prof. univ. Mircea Gelu Buta şi de Adrian Onofreiu de la Arhivele Naţionale, a fost lansat luni seara la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” în prezenţa unei asistenţe numeroase formată din oameni de cultură şi de afaceri, reprezentanţi ai societăţii civile, membri ai Clubului Rotary Bistriţa.

 

Despre carte au vorbit preotul Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc”, profesorul Andrei Moldovan şi jurnalistul Zorin Diaconescu. Toţi au avut numai cuvinte de laudă la adresa autorilor care au făcut o importantă muncă de documentare legată de „aspecte ale vieţii provinciale ardelene şi locale bistriţene” considerată de autori de mare interes, întrucât, alături de oaspeţii sosiţi de-a lungul timpului pe aceste meleaguri, „trăiau românii băştinaşi de care străinii aveau nevoie pentru că, aşezându-se într-o regiune necunoscută, să nu cadă pradă foametei, fiarelor şi altor vicisitudini”, cum scria Nicolae Iorga în cartea sa „Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria”.

„Lucrarea este şi dovada efectivă a realizării unui parteneriat între public şi privat. Instituţia unde lucrez vine cu suportul documentar, iar partea cealaltă este realizată de domnul Mircea Gelu Buta pe care întotdeauna l-am preţuit pentru faptul că a reuşit să adune la un loc din foarte multe cotloane, informaţii extrem de interesante despre un anumit subiect. Pilduitoare sunt imaginile legate de vânătoare şi de sport din perioada interbelică. Sunt extraordinare şi aduc un surplus de informaţie. Lucrarea este şi o încercare temarară pentru că aduce la lumină mărturii despre o populaţie care apare târziu în documente şi care îşi face loc după Revoluţia de la 1848-1949 şi în cetăţenile transilvănene. E un proces care s-a derulat de-a lungul mai multor decenii şi apoi s-a validat în 1918 şi s-a continuat în perioada interbelică. Primul primar român al Bistriţei nu a fost ales democratic, ci impus printr-un artificiu în 1934. Ar mai fi lucruri interesante legate de atitudinea românilor din Bistriţa după 1918 faţă de cei care, până în 1918, au deţinut supremaţia la nivelul oraşului. Aş puncta modul exemplar de aplicare a reformei agrare din 1921 în care nu s-a simţit nicio urmă de resentiment faţă de ceea ce a fost până în 1918 şi poate la fel de interesant, un inventar al etniilor din oraş în 1924, care se poate transforma el însuşi într-o lucrare de sine stătătoare”, a spus Adrian Onofreiu, unul dintre autori.

Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta a susţinut apoi o conferinţă cu tema „Mărginimea Bistriţei”.

„Deşi saşii au fost copleşiţi de savoruri din partea regalităţii, ei nu şi-au îndeplinit misiunea pentru care au fost aduşi pentru că aceşti oaspeţi nu au trăit multă vreme împreună cu autohtonii, ci s-au izolat crezând că aşa îşi puteau menţine identitatea şi atunci, în Transilvania, au existat zone cu locuitori harnici şi asta a fost totul. Dar pretutindeni în apropierea saşilor, românii au susţinut tot timpul o luptă grea economică pe care, de multe ori, au pierdut-o. Credinţa în Dumnezeu i-a făcut să reziste şi să se îmbărbăteze, astfel, încetul cu încetul, au luat apucături bune şi au ajuns în cele din urmă deasupra lor, cum spune Ioan Slavici. În aceste zone, românii au început să cumpere pământuri scoase la vânzare, iar de la Braşov până la Bistriţa puteau fi întâlniţi cei mai destoinici gospodari români. (…) Se face o mare confuzie. Austriecii au fost unii, saşii, alţii. Nu au avut nicio legătură decât că au vorbit aceeaşi limbă. Dominaţia austriacă asupra Transilvaniei nu a fost privită cu ochi buni de saşi. Un motiv de nemulţumire a acestor protestanţi din Ardeal era că împăraţii reprezentau şi voiau să reimpună catolicismul. Totuşi, nu aceasta a fost cauza de supărare cea mai mare. Se datora pierderii influenţei asupra satelor româneşti de pe Şieu, Someş şi Valea Bârgăului care, prin militarizarea din 1868, au ieşit de sub dominaţia magistratului Bistriţei şi care aduceau cel mai mare venit acestui oraş. Din 1861, satele din fosta zonă de graniţă s-au constituit în Districtul Năsăudului care, alături de cel al Făgăraşului, erau singurele unităţi teritoriale unde românii aveau propriile instituţii administrative şi judecătoreşti şi este de remarcat stăruinţa cu care românii ardeleni şi-au apărat aceste localităţi atunci când migratorii au vrut să se stabilească în ele sau când oaspeţii (printre care şi saşii -n.r.) au încercat să le ia în stăpânire. Este o întreagă literatură despre certurile de hotar, procesele interminabile între satele româneşti şi cele din ţinutul săsesc al Bistriţei, urmate de-a lungul timpului de multe pagube şi pierderi de averi din ambele părţi”, a spus prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, care s-a referit apoi şi la „mărginimea Bistriţei”.

 

„În jurul Colegiului InfoEl a existat o comunitate înainte de venirea oaspeţilor (saşilor -n.r). Autohtonii au fost împinşi treptat pe malul drept al râului Bistriţa, cartierul fiind cunoscut sub numele de Hrubă. Îmi place să cred că vine de la cei care se ocupau de facerea cărămizilor şi a sobelor. Aceasta e prima zonă românească şi primul cartier al Bistriţei. Podul Jelnei era cunoscut ca Produl Hrubenilor, iar strada principală, Constantin Romanu Vivu, era strada cea mare a Hrubelor. Vama Jelnei a devenit Restaurantul Ucigaşul. Familiile de români erau necăjite, asuprite, sărace. De biserică nici nu putea fi vorba pentru că legile din acea perioadă le interziceau românilor să aibă biserică de piatră şi cu turn. Au fost şi acţiuni devastatoare împotriva românilor. Li s-a dat foc la case şi au fost împinşi în zona Năsăudului. Mi s-a spus că erau rupţi, dar e fals. Cea mai veche poză de pe Valea Ghinzii e a lui Ioan Toma din cunoscuta familie Şomlea. Mai era familia Bilegan, poreclită Covrig, familia Naghiu, familia doctorului Buduşan, printre cei mai bogaţi oameni ai Bistriţei cu o sută de hectare de teren. Un capitol întreg din carte este despre cărămidării”, a spus prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta.

Autorul a menţionat că o altă comunitate de români trăia peste Podul Budacului.

„Românii deţineau proprietăţi, aveau şi cimitir la colţul unde se ramifică şoseaua spre Sigmir. Vama Budacului există în continuare. De aici a plecat cunoscuta familie Rus de peste tot. O vestită familie Beşuan. Aveau trupă de teatru, recitau. O renumită familie e familia Rebrean cu funcţionari de poştă la Budapesta. Mai e vestita familie Filimon care a deţinut restaurante”, a adăugat el.

Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta a vorbit şi despre prima biserică frecventată de români de lângă prima şcoală românească, ambele de pe actuala stradă a Crinilor şi despre multe alte lucruri interesante legate de istoria oraşului, toate prezentate şi în volumul lansat la Bistriţa.

 

Cristiana Sabău

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Google Ads

Comentarii

  1. Roman

    Are o tenta nationalista prezentarea, cu indicarea clara a pericolului de odinioara: sasii.
    Oare ne arata domn’ profesor doctor … si ce titluri o mai avea adevarata sa optica in aceasta privinta ?
    Ai naibii ,,protestatarii” astia, n-au vrut sa revina la catolicism sau macar la ortodoxism !
    Batrane, aveam pantalonii si mai rupti in fund daca n-ar fi existat sasii si ungurii.

    (14)
    • Alan Dala

      Eu doresc sa le multumesc si pe aceasta cale sasilor, pentru faptul ca au fost intelegatori si i-au tolerat pe romani la periferiile orasului.
      Nu zic ca multi dintre romanii nu le sunt recunoscatori, ba chiar ii venereaza, dar ar fi bine ca toti romanii sa pice intr-o admiratie tampa fata de aceste fiinte minunate, numite sasi.

      (-7)
    • Pidosnicul Alan

      Numele Alan este de origine săsească și înseamnă nobil. Unele familii de români din Bistrița l-au preluat de la sași sub forma de Alin. Familia lui Nicolae Moromete l-a botezat pe unul dintre copii Nilă, adică Alin scris pe dos. Într-adevăr, Nilă era pidosnic. Pidosnicul Alin, pardon, Alan!

      (1)
  2. Român

    Romane ori Române pe Bârgae nu prea au fost nici Sași si nici Unguri nu am văzut pe nimeni cu pantalonii rupți, de ce vrei să fi mai catolic decât papa?

    (1)
  3. Gânditorul de la Hamangia

    Nu mă pot pronunţa asupra cărţii lansate, deoarece nu am citit lucrarea. Am însă o observaţie asupra denumirii primului cartier românesc al oraşului, care s-a numit Hrube şi nu Hrubă. Hrubă era denumită o casă, construită din lemn şi „tencuită” cu un amestec de lut, foarte puţin nisip fin, paie şi pleavă rezultată după treieratul păioaselor, pardoseala fiind tot din aceleaşi materiale. O altă observaţie cu privire la Cimitirul din stânga intrării pe strada Libertăţii, în dreptul străzii Sigmirului, în direcţia spre Beşineu, actualul cartier Viişoara (din jos de podul de la Vama apuseană) a servit ca loc de înhumare localităţii Aldorful inferior (de Jos) (Niederwallendorf) – care constituia un loc de carantină, triaj şi aşteptare a repartizării „hospesilor” nou sosiţi la locurile destinaţe a fi colonizate, populate de pe Pământurile Coroanei (fundus regius) devenit, după anul 1602, cartier al oraşului Bistriţa, cu denumirea de Hendergast (Străzile de Jos). În concluzie, Cimitirul de la Vama de Jos n-a fost românesc, ci săsesc. A mai existat un Cimitir, la Vama estică, pe locul unde se află benzinăria de la Hanul de vis-a-vis de Spitalul Judeţean de Urgenţă, care a putut să fie românesc, deoarece primii români locuiau în afara zidurilor cetăţii, unde se afla şi o Bisericuţă de lemn şi o primă Şcoală românească, iar lângă bisericuţă au fost o Troiţă şi câteva morminte, în care au fost înmormântaţi preoţii, care au slujit la acea biserică. Alte completări la o istorie adevărată voi comunica după citirea lucrării lansate în data de 08.10.2018, la care, cu regret, nu am putut lua parte.

    (13)
    • iosif

      A existat, gânditorule atotștiutor, un cimitir românesc la intersecția străzii Sigmirului cu Libertății, atestat în anul 1799. S-au făcut înhumări acolo până în anul 1894.
      Cimitirul evanghelic-luteran mai există, sau ce a mai rămas din el. Cel românesc era peste drum. Dacă te interesează locul exact: număr topografic 7561, suprafață 880 stânjeni.
      Și cimitirul de sus, dincolo de Han, era tot românesc.

      (1)
  4. minciuna

    In doctorul buta nu mai am incredere deoarece la simpozionul despre marea unire a spus minciuni despre episcopul greco catolic Ioan Balan. Justinian marina ar fi fost la spectacol cu episcopul Ioan Balan dupa ‘ 48, iar intre ani 1948 – 1959 episcopul fiind in puscarie suspus la munci ostovitoare. Sa fi iesit episcopul cu calaul sau la o seara de distractie???? Oare ???? Minciuni ordinare doctore.

    (0)
  5. profesor

    Pana una alta D-nul Prof. Mircea Gelu Buta a reusit din bani privati sa amplaseze bustul Cardinalului Iuliu Hosu la Milas . A fost un moment emotionant pentru care trebuie sa-i multumim.

    (2)
    • un gest ieftin

      Nu l-a rugat nimeni sa faca acest bust… intentia sa este alta.. . cum poti venii tu mare teolog ortodox sa faci un bust unui cardinal greco catolic. Nici macar nu au fost in stare sa scrie pe bust biserica in care pastorea…. gesturi comuniste

      (-3)
  6. E.M

    Actele culturale a lui Buta sunt indoielnice si de aceea nici un nume mare nu este prezent. Cartea aceasta o putea scrie oricine. Mai grav e ca nu s- a facut documentare ci s- au cules date de prin biblioteci si arhive si s- au pus intr- o coperta. Nu e primul care are aceasta reteta.

    (0)
  7. ION ROMAN

    Daca v-ar vedea Romanii ,care si-au dat viata ,pentru ca voi sa traiti liberi pe acest pamant sfant,cum terfeliti tot ce-i romanesc ,s-ar intoarce iar in morminte.Chiar nu va este rusine?.Este clar ,ca acei care aduceti astfel de jigniri poporului roman ,nu face-ti parte din acest neam nobil.De la mii de Km de tara mea draga ,citesc cu mahnire si stupefactie cat de nemernici pot fi unii …..indivizi ,compatrioti nu-i pot numi.

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.