Un strat nou de zăpadă s-a depus pe Munţii Rodnei, ceea ce face ca peisajul să fie unul mirific. O dovedesc fotografiile realizate de Albert Gavrilă, care a urcat pe cel mai înalt vârf din Munţii Rodnei, Pietrosul, la 2303 metri înălţime.
„Iarnă adevărată pe vârf de munte. A fost o tură foarte grea din cauza zăpezii. Am urcat din Borşa (MM) spre Staţia Meteo Iezer, Vârful Pietrosu şi retur. A durat 6 ore urcarea şi 2 ore şi 45 minute coborârea”, a declarat Albert Gavrilă pentru Timp Online.
Cu o înaltime de 2303 m, Pietrosul Rodnei este cel mai înalt vârf din Carpaţii Orientali şi, datorită diversităţii şi unicităţii florei şi faunei, a fost declarat Rezervaţie Naturală încă din anul 1932, iar în 1979 a primit statutul de Rezervaţie a Biosferei sub egida UNESCO. Rezervaţia Pietrosu Rodnei se află în imediata vecinătate a oraşului Borşa şi este cea mai mare rezervaţie naturală complexă (geomorfologică, floristică şi faunistică) din nordul ţării.
Pietrosul Rodnei reprezintă un cadru fotografic fascinant, atât pe timpul verii, dar şi iarna, iar celor care ajung până pe vârf li se dezvaluie o panoramă magnifică asupra crestei şi vârfurilor Munţilor Rodnei, asupra Văii Vişeului, asupra localităţilor Borşa, Moisei şi asupra Munţilor Maramureşului.
aici se poate face un domeniu schiabil. Dar cu toate eforturile autoritatilor locale din zona Parcul National se opune!!!! Rusinos!
Îi mulţumim domnului Albert Gavrilă pentru plăcerea ce ne-o prilejuieşte, de fiecare dată prin peregrinările sale, făcându-ne cunoscute frumuseţile cu ce ne-a binecuvântat Dumnezeu meleagurile pe care trăim. Fotografiile realizate ne aduc mai aproape de aceste locuri, mai ales celor care nu au reuşit, iar pentru mine nici nu va mai fi posibil să simt acea plăcere, de care în tinereţe am avut ocazia să mă bucur, dar pe Munţii Rodnei nu am ajuns niciodată, decât în văile lor. Bine ar fi dacă cei care au posibilitatea fizică, să trăiască cu imboldul dat de către acest domn, care ar putea fi urmat în cutreierarea mediului ambiant mirific de care putem să ne bucurăm, trăind în mijlocul lor, dar datorită „vitezei” în care se desfăşoara viaţa diurnă, nu „prindem” ocazia, până când avem vigoarea şi puterea organismului să putem face asemenea ture, care deşi sunt şi obositoare, ne „reîncarcă” cu energie şi plăcerea de a cunoşte nemijlocit locul în care trăim, trecând nepăsători, fără să putem să ne bucurăm în mod real de aceste bogăţii ale judeţului nostru. Poate îi vine cuiva ideea de a organiza un cadru plăcut de a ne reface energiile prin plăcerile oferite de vizitarea acestor minunăţii ale naturii !
In august am ajuns pina la Lacul Iezer si m-am intors in Borsa eram singura pe traseu si era ceata . In aprilie mergem in grup sper sa fac fata . Ati plecat pe traseu de la manastire ? eu pina la lac am facut aproape 5 ore bn am o virsta .
Din păcate eu nu mai pot face ture, abia dacă pot face o „tură” de două – trei sute de metri pe loc drept, dar mai să urc. Cândva, acum 50-55 de ani, făceam ture adevărate în jurul Reşiţei. Dacă aş fi în aceeaşi stare te-aş însoţi în tura planificată pentru aprilie.
Astfel putem vedea si noi cat de defrisati sunt muntii …..Ce am avut si nu mai este….