La Biserica Evanghelică din Herina se deschide expoziția ”Pictorisiri” de Constantin Cioc, care poate fi vizitată până în 29 iunie.
Vernisajul expoziției are loc miercuri 30 mai, ora 18.00.
“M010920151037H/ Eu nu fac picturi, ci pictorisiri. Nu produc tablouri, ci fac imagini cu sens. Iar sensul lor îl vreau mărturisitor. De aceea, picturile mele sunt, de fapt, niște pictorisiri. Pictorisitor este, până la urmă, orice pictor care dovedește angajament ființial în pictura pe care o face. Însă, la o bună parte dintre aceștia, intenția de mărturisire, dacă nu lipsește, este secundară în raport cu intenția originală de reprezentare plastică. Or, la mine, mărturisirea, voința de mărturisire, este cea care-mi ordonează reprezentările în direcția unui mesaj. Dacă pictorisitor este, în genere, tot pictorul care se exprimă pe sine prin forța personalității lui, pictorisitor creștin este acel pictor care, în mod programatic, își propune prin forța credinței lui în Dumnezeu să mărturisească. Prin pictorisire, eu îmi afirm apartenența, îmi descopăr filiația și-mi revelez sensul existenței.
S190320161624H/ Știu, de o bună bucată de vreme încoace, că eu nu fac o pictură care să placă, ci una care învață. Cu bună știință și în mod asumat. Ca o predanie.
M230820160914H/ Cum să spun un psalm în culori? Cum să fac culorile să cânte cu dor de
Dumnezeu? Cum să dau culorilor puterea de a înnaripa un suflet către Dumnezeu? Cum să dau
culorilor forța de a deschide toți ochii heruvimici ai unui suflet de om? Cum să fac culorile să
rodească lacrimi? Cum să fac culorile să dea plâns rugător?
S150720171207H/ Printre oamenii din jurul meu sunt unii pierduți. Întorși cu spatele la Dumnezeu. Rătăciți, ar fi cuvântul potrivit, pentru că la Dumnezeu există pururi nădejde pentru oricare. Zilnic, însă, primesc, vin peste mine, semnalele unei umanități plecate din firescul originar, ieșite din matca bunei rânduieli, scăpate de sub ordinea dreptei viețuiri, libere după poftă și plăcere, rătăcită, poate definitiv. Pentru această umanitate sunt pictorisitor. Adică, un pictor care mărturisește. O credință. Un crez. Un Dumnezeu.
Omul trebuie restaurat. Din nou! Prin credință, în biserică. Cred că rostul omului meu, așa cum îl pictez, este să arăt că OM-ul, în cea mai bună variantă a lui, ca sens și devenire, nu se poate realiza decât prin credința în Hristos într-una sobornicească și apostolică Biserică. Omul deplin există pentru că l-a făcut posibil Iisus Hristos. Există și calea regală de a ajunge la omul deplin, pentru că ne-a arătat-o CEL CE S-A COBORÂT PE SINE ca să ne putem înălța, noi toți, prin EL. OM-ul căii regale! Acesta-i omul pe care îl descopăr. Acesta-i omul pe care-l arăt. Ceea ce spun în lucrările mele ca pentru mulți, spun, în primul rând, pentru mine. Ca să-mi fie și mie îndemn. Și îndrumare. Spre mai curată omenie”
(Artistul, în catalogul expoziției)
Adaugă comentariu