Mitul învăţământului gratuit într-o ţară ipocrită

Holistic

S-a terminat cu euforia începutului de an şcolar? Aşa se pare! După şedinţele foto din curţile şcolilor şi lipitul de poze pe pereţii virtuali ai fiecărui părinte şi elev, a început calvarul. Învăţământul gratuit pe care îl propovăduieşte România este, în realitate, extrem de scump raportat la produsul pe care îl scoate la final pe piaţă: un absolvent prost pregătit, dezorientat şi obsedat să mai obţină încă o diplomă inutilă.

„Mămicile isterice”, precum bine le definea cineva într-o emisiune la radio, găsite vinovate pentru adunatul de bani cu orice preţ şi pentru orice scop, şi-au îndeplinit probabil o parte din misiune şi au colectat încă din prima zi sume pentru altă faţă de masă, alte perdele şi cine ştie ce altele care nu sunt bune în clasele unde învaţă odraselele lor. Profesorii nu mai fac asta, e interzis, dar şi-au găsit aghiotanţi destoinici. Ipocrizia e cultivată de la cele mai fragede vârste chiar de către dascăli, cei care ar trebui să sădească valori autentice în societate.

„Învăţământul nu e gratuit”, suspina cineva nemulţumit că are de plătit 150 de lei din prima zi pentru copilul de trei ani care merge la cămin. Supărat, omul cerea să fie modificată Constituţia şi să fie scos acest cuvânt „gratuit” dacă tot ne deranjează altele legate de familie. Ce-i drept, nu e gratuit nimic în lumea acesta. Pentru şcoli bune sau rele, pentru manuale bune sau proaste, plătim toţi cetăţenii acestei ţări, toţi care muncim. Din taxele şi impozitele achitate de noi sunt întreţinute clădirile, plătite salariile profesorilor, tipărite manualele. La fel ca şi în sănătate, banii nu au cum să ajungă şi pentru salarii mari, şi pentru condiţii hoteliere bune, şi pentru performanţă. Degeaba ne isterizăm.

De la un anumit nivel – probabil liceu – şcoala ar trebui plătită chiar de către elevi, precum înţeleg că e în SUA, cu credite de studii. Ştiind că le rambursezi toată viaţa, cu siguranţă că tratezi cu mult mai multă seriozitate toată pregătirea ta. În condiţiile în care ştii că e aşa-zis gratuit să frecventezi şcoala, stai cât e ziua de lungă şi bodogăneşti alături de părinţi că aia nu e bună, aia costă prea mult, profesorul nu ştiu cum e. Nici nu înveţi mai nimic folositor la şcoală, nici nu plăteşti cu adevărat pentru pregătirea ta, nu faci nimic bun şi serios. La un moment dat, când se apropie examenele, apelezi la meditaţii sub pretextul că eşti preocupat de viitorul tău, iar părinţii fac sacrificii şi investesc în tine. Se creează un soi de victimizare comună, iar toată perioada în care eşti elev se transformă într-o lamentare continuă şi într-un şir de acuzaţii: e gratuit, dar uite cât trebuie să plătim.

Aiurea! Mai bine fiecare elev şi-ar plăti transparent studiile alegând singur, nu pe bază de repartiţii computerizate, unde vrea să înveţe şi unde îşi permite să o facă. Probabil şcoli precum un liceu agricol sau unul forestier ar dispărea de la sine fără să fie nevoie de intervenţia statului care tot inventează specializări inutile numai ca să salveze nişte norme didactice. Obligaţi să facă faţă unor exigenţe de piaţă, profesorii s-ar pregăti cu adevărat şi nu ar mai aştepta disperaţi manualele din care să dicteze 40 de minute la oră, înfoiaţi până peste cap că inima e în stânga şi a fost desenată de un aiurit în dreapta. Zilele acestea, când toată suflarea didactică a devenit expertă în manuale, nu am auzit pe nimeni să spună că manualul e un „auxiliar”, că profesorul predă, de fapt, după programă şi îşi poate construi lecţia cum doreşte el şi cu resursele care, har Domnului, se găsesc pe internet cât se poate de gratuit, doar să vrei să apelezi la ele şi să faci minimul efort să le cauţi.

Pe de altă parte, companiile care se tot plâng că nu au muncitori calificaţi nu au decât să-şi înfiinţeze propriile şcoli, aşa cum a făcut un om de afaceri din Caransebeş care a inaugurat toamna aceasta un liceu de aviaţie ca să aibă angajaţi calificaţi în aeroportul pe care l-a preluat în Caraş-Severin. Ce împiedică firmele din Bistriţa să se asocieze şi să înfiinţeze un liceu privat cu specializările dorite de ele? E mult mai simplu să-şi trimită oamenii de la HR pe la nesfârşitele întruniri despre învăţământul profesional să se lamenteze că şcoala nu pregăteşte oameni cu înaltă calificare, e adevărat, dar acuzaţiile şi constatările nu duc la niciun rezultat, decât la profit în scădere şi la performanţe tot mai mici.

Un liceu tehnologic privat, finanţat 100% de companii, un campus construit undeva în afara oraşului, cu săli de practică dotate după ultimele tehnologii, cu ingineri care să le explice exact copiilor ce au de făcut în industria anului 2018 – nu în cea din 1970 –  ar fi, în opinia mea, cea mai la îndemână soluţie. A reuşit o comunitate religioasă să ridice un campus în doi ani, iar firmele care învârt sute de milioane de euro lunar nu pot? Să fim serioşi! Adevărul este că nimeni nu vrea să-şi asume un astfel de proiect care te scoate din zona de confort, nicio organizaţie a oamenilor de afaceri, nicio cameră de comerţ sau asociaţie. Pentru toţi e mai simplu să meargă la şedinţe de club, fie el Rotary sau Lions, şi să se plângă unii altora ce greu se găsesc angajaţi şi ce prost e sistemul de educaţie în România. La corul bocitoarelor suntem primii, la făcut ceva ultimii.

Într-un liceu privat se pot face reguli. Vrei să-ţi plătească şcoala studiile? Semnezi contract că munceşti 10 ani în ea. Vrei să fii liber să munceşti unde vrei? Ţi le plăteşti singur. Soluţii există, doar că trebuie puse în practică.

În prezent, ne lăudăm că învăţământul e gratuit, dar ştim foarte bine ce scoate el pe piaţă: absolvenţi care au învăţat de toate şi nu ştiu face nimic, tineri dezorientaţi care se înscriu la facultăţi doar ca să mai aibă încă o diplomă. Mai avem părinţi disperaţi care tot plătesc şi nu ştiu pentru ce, viitorul copiilor fiind mai mult decât incert, şcoala nefiind capabilă nici măcar să-i ajute să-şi descopere talentele. Nu lipsesc nici profesorii slab pregătiţi care dau vina pe elevi pentru lipsa de performanţă, directorii numiţi politic dintre cei mai harnici militanţi ai partidelor, inspectori din categoria dascălilor sătui de catedră care sunt preocupaţi mai mult de câţi bani vor avea la pensie decât de orice altceva.

Practic, şcoala românească se ascunde în spatele câtorva dascăli buni şi elevi performanţi, ilustrând cel mai bine expresia „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Dacă vrem ceva bun, să uităm de cuvântul „gratuit”. Orice lucru important şi valoros costă, iar dacă educaţia nu este cel mai valoros lucru din vieţile noastre, atunci ce e?

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Google Ads-sub articol

Comentarii

  1. Iulius Decimus

    pacat ca articolul nu are butonul LIKE….aticol de pus pe rana….rana provocata de multitudinea partidelor trecute pe la guvernare…atatia ani pierduti

    (0)
  2. Liviu

    Vorba unui lider de exceptie: Niciodată nu s-a trăit la fel de bine că și acuma !
    Poate acuma încep să-și dea seama companiile că politicile statului îi afectează nu numai fiscal ci și social. Implicarea lor în comunitate e inexistentă.
    Statul român e falimentar, investim fara cap in spectacole și drumuri agricole, rezistăm din inerție.
    Viceprimarul trebuia să meargă la liceul Agricol sa le zică cum in ziua de azi ne trebuie case pe parcela lor, să vadă legume în piața din Decebal.
    Deja mă aberez, nimic nu merge în regulă în orașul/tara asta.

    (0)
  3. Absolvent

    Nu s-a schimbat nimic de zeci de ani de zile si nici nu o sa se schimbe in viitor. Asa sunt oamenii! Intr-o clasa de 30 de elevi doar 5-6 elevi sunt cu adevarat buni, restul trec ca gasca prin apa. Inainte de 89 la tara, la clasele 5-10, nu se facea scoala de loc. Cunosc profesori care nu veneau la ore intreg trimestrul. Elevii nici atat. Erau 3-4 elevi prezenti intr-o clasa pentru ca majoritatea munceau la camp cu parintii. Toata lumea trecea clasa invatamantul fiind obligatoriu. Acum toata lumea este prezenta, insa pentru socializare, schimb de vorbe, admirat telefoane, haine , poze, cafea, tutun, etc. Scoala sa o ungem cu slanina sa o manance cainii….

    (0)
  4. Roth Cristian

    Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample, zice o vorba.
    Invatamantul pe bani (ma rog, intelegeti ce vreau sa spun) ar insemna abandonarea lui intr-o proportie destul de mare.
    Ok, atunci ar trebui diminuate impozitele, cum bine zice un antevorbitor.
    Masura ce ar atine doar tangential populatia ce nu pregeta sa-si scoata copiii de la scoala, ei neplatind aproape deloc impozite.
    Sistemul asta functioneaza si in Finlanda, Germania etc.
    Nu vad de ce nu ar functiona si la noi. Evident, dupa marimea petecului, ca sa zic asa.

    (0)
    • Există burse pentru cei care vor cu adevărat să studieze. În prezent aruncăm milioane degeaba, aşa numiţii „bani de liceu”, ca să producem şomeri cu diplome. În cartierul unde stau, familiile abonate la tot felul de alocaţii sociale au bani de ţigări, de băutură, de haine de firmă. Le văd zilnic la magazinul din cartier. De cele mai multe ori, copiii lor merg la şcoală absolut degeaba pentru că nu fac altceva decât să-i perturbe pe cei care ar vrea să înveţe. Sunt trecuţi dintr-o clasă în alta ca să nu se reducă şi mai mult numărul de elevi şi şcoala să piardă catedre. Nu ştiu cui îi foloseşte să le plătim studiile timp de 12-13 ani unor fiinţe care, repet, NU VOR nimic decât să căpuşeze societatea. Pentru ce cheltuim atât de mulţi bani pe servicii de care ei, efectiv, nu au nevoie şi nu şi le doresc?

      (0)
    • Roth Cristian

      Sa zicem ca aveti dreptate.
      Intrebarea care se pune e ce facem cu cei care nu vor de fapt sa studieze, sa se educe?
      Care sunt sansele ca din ei sa iasa altceva fata de media mediului in care traiesc, ca sa zic asa?
      Exista niste studii care spun ca elevul care continua dupa primele 4 clase primare face un pas mare in fata comparativ cu cel care a abandonat scoala.
      Ok, liceul, ca sa nu mai vorbim de facultate, nu sunt obligatorii. Aia e altceva.

      (0)
    • Să nu le mai oferim nimic, nicio alocaţie, niciun sprijin decât dacă s-au născut cu deficienţe sau sunt orfani. De nevoie, restul se vor adapta. În SUA, din câte am înţeles, bursele de studii sunt acordate de bănci. Fiecare copil care vrea să studieze poate primi o bursă. Rambursează banii după ce lucrează, uneori toată viaţa, dar rata e foarte mică.

      (0)
    • Roth Cristian

      Vedeti un partid politic care sa aiba curaj sa ia taurul de coarne?
      Mai greu, vedeti intr-un orizont apropiat de timp ca un partid care accepta sa ia taurul de coarne sa fie votat de un procent insemnat din populatie astfel incat sa poata sa puna in practica astfel de masuri extrem de nepopulare??
      Exemplu SUA nu mi se pare unul extrem de fericit, totusi.
      Ca spre el ar trebui sa tindem, sunt de acord.
      Desi sunt liberal in gandire, realitatea din ziua de azi din Romania (si nu numai) ma face sa fiu mai ponderat in ceea ce priveste sistemele de educatie si invatamant.

      (0)
  5. partidul comunist

    Inca se poarta adunatul banului???? Asta era pe vremea comunistilor sau inca suntem sub comunisti. Se plimba tatele de partid pe la scolile de vara sa face ce??? sex cu membri de partid???? cu banii aia mai bine renoveaza cateva clase sau o scoala. Avem niste fatalai de conducatori care se dau mari intelepti dar care sunt goi la creiere si la fapte. Multumim partidului comunist pcr si psd

    (0)
  6. Walter Born

    In tarile nordice unde educatie este buna, premiata si laudata, daca nu ati realizat si impozite sint pe masura. Aici platim cu chiu si cu vai daca sintem firme mici 2% din cifra afacere si daca sintem mai mari platim 16%. Daca nu ma insel, doar angajati platesc mai mult impozit, dar sincer nu stiu exact.
    Si da, asta insemnea ca impozite in Romania sint extrem de mici si ar fi cazul sa fie marite in ritm cum sa imbunatateste si serviciu public.
    Pentru imbunatatirea serviciilor publice, acum timp de mai bine de 10 ani au fost disponibile finantari europeene din care administratia asta prea mare nu a fost in stare de cit sa absorbe o foarte mica parte.
    Principiu de educatia gratuita este foarte important pentru o societate lafel ca si sistemul de sanate.
    Doar ca ambele nu pot fi finantate de un fond de impozite mici dar si cu pretentia de ar finanta o administratie disproportionat de mare si costizitor care pe langa mai risipeste fonduri pe investitii preponderent in distractia si circ politic.
    Educatia professionala stat si ea pe loc din cauza lipsa de fonduri, lipsa de viziune si lipsa de dorinta ale dinozauriilor care stau pe scaune bine incalzite de minim 30 de ani.

    (0)
  7. Tiberius Camaras

    In sfârșit ne dam seama -tot ma mulți- ca primul pas este depolitizarea învățământului si scoaterea la concurs a tuturor posturilor din ministerul educației , pe criterii meritocrate! Secretari de stat, directori de ministere, comisii de realizare a curriculum-ului, a programelor școlare si a manualelor . Apoi, desființarea inspectoratelor , fără supărare pentru unii inspectori deosebiți ca oameni pe care-i respect si reîntoarcerea lor la catedra! Numirea directorilor de către cadrele didactice din scoli, pe criterii de profesionalism si moralitate! Contracte cu firmele care doresc tineri specialiști in diverse domenii! Proiecte care sa angajeze tinerii in viața societății si sa le ofere alternative la plecarea in străinătate! Trebuie voința si susținere , inclusiv din partea sindicatelor , care dorm… pe banii membrilor!

    (0)
  8. Tovarășul Goe !

    Am mai spus-o, iar dacă n-am spus-o, repet:
    Opt clase sunt arhisuficiente – gratuit – pentru toți copiii.
    Orice clase in plus, care nu aduc plusvaloare, înseamnă bani aruncați pe apa sâmbetei.
    Era o vreme când se învăța carte în 8 clase, iar nu mai mult de o treime urma liceul, iar din treimea respectivă doar jumătate făcea facultatea, iar piața muncii – numeric mai mare ca acum , era satisfăcută.
    Liceul și facultatea ar trebui plătite – măcar pe jumătate din costuri – cu obligația cursantului d e a restitui subvenția fie prin angajare și obținerea unei slujbe în țară un nr. dublu de ani, fie prin restituirea sumei astfel avansată.
    Indiferent de guvernări și ideologii, abordarea școlii și atitudinea populației față de ea trebuie schimbată, la nevoie prin măsuri punitive. Taie-i românului avantajele , gratuitățile și ori îl aliniezi la regulă , ori îl faci protestatar, frondist, da până la urmă se instituie o regulă – care aduce mai mari avantaje.
    O astfel de selecție ar duce la reducerea cadrelor didactice la masa de dascăli apți, calificați, stabili, și ar înlătura improvizațiile de tot felul, costisitoare pentru buget.
    Prin aceasta măsură, păstrând bugetul actual, ar crește ponderea alocată pe elev din buget cu 30%, ceea ce ar conta.

    (0)
  9. Stefan Anbrus

    Într-adevar, în sistemul economic bazat pe moneda n-ar trebui să existe cuvîntul ”gratuit”. Cineva tot plătește bunul sau serviciul primit. Problema sistem economic bazat pe monedă este că banul corupe totul. Învățătorul sau profesorul nu se duce la școală să pregătească generațiile viitoare, el se duce la școală fiindcă are nevoie de venituri. Inspectorii școlari sunt și ei persoane care urmăresc salariul nu bunul mers al învățământului. Politicienii care asigură infrastructura sistemul de învățământ (ministru de resort sau primarul) nu are nici un interes să aibă grijă de clădirile și dotările unei școli, interesul lor fiind să acapareze voturi și să-și mențină funcțiile care le aduc în prezent bani. Prin urmare să nu așteptăm să se întâmple altceva în sistemul de învățământ atâta timp cât există sistemul economic bazat pe monedă.
    Și dacă tot vorbim de modele de sisteme de învățământ spre care ar trebui să tindem, cred că cel finlandez (nu cel american) ar trebui urmat.

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.