IPS Andrei: Până la numărul necesar de biserici în Bistrița mai trebuie construite multe

Holistic

IPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, spune în pastorala de Paști, intitulată ”Veșnicia născută la sat s-a mutat și la oraș”, că ”până la numărul necesar de biserici în Bistrița mai trebuiesc construite multe”:

”În celelalte localităţi din judeţul Bistriţa-Năsăud, în afară de Bistriţa, avem 242 de biserici, iar în oraşul Bistriţa 14. Până la numărul necesar mai trebuiesc construite multe, pentru că un sfert din populaţia judeţului locuieşte în oraşul Bistriţa. Să nu uităm că mulţi din cei ce locuiesc în municipiile reşedinţă de judeţ vin de la ţară şi, nădăjduim noi, că aduc cu ei spiritualitatea creştină care are în centrul preocupărilor ei Sfânta sărbătoare a Paştilor. Aşa stând lucrurile, ne dăm seama că oraşele trebuie să ia în mână steagul credinţei şi să-l ducă înainte. Dacă aşa se va întâmpla, valul vremelniciei nu ne va înghiţi, ci vom fi vrednici de înaintaşii noştri care ne-au lăsat nouă o viaţă spirituală vrednică de admirat”.

Pastorala de Paști:

ANDREI

Din harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului,

Slujitorilor altarelor, Cinului monahal şi dragilor noştri credincioși,

Urarea ca sărbătoarea Paştilor să le râdă pe faţă şi în inimi

Veșnicia născută la sat s-a mutat și la oraș

„Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică” (Ioan 12, 50).

Anul aceasta a fost dedicat de către Sfântul Sinod satului românesc, în care mulţi dintre noi ne avem rădăcinile. În toată lumea creştină cea mai importantă zi este sărbătoarea Paştilor, dar, în mod special, satul românesc este pătruns până-n străfundul său de bucuria praznicului.

Lucian Blaga ne-a lăsat nouă tuturor o sintagmă, pe care o folosim adesea, chiar dacă nu-i mai menționăm autorul: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat[1]. Şi afirmaţia aceasta o face în poezia „Sufletul satului”: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ undeva[2].

Sufletul satului este eminamente creştin. Toate preocupările săteanului au ţinut seamă, şi sperăm că vor mai ține, de învăţătura creştină: „sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, / ca un miros sfios de iarbă tăiată, / ca o cădere de fum din streşini de paie, / ca un joc de iezi pe morminte înalte”[3].

Toți cei ce au avut experiența unei zile de paști la țară au simțit lucrul acesta chiar dacă nu suntem în stare să o exprimăm prin cuvinte. Cei ce au avut darul condeiului au făcut lucrul acesta magistral. De exemplu, George Coșbuc, în poezia „La Paşti” reuşeşte să cuprindă în versuri toată această atmosferă mirifică: „Prin pomi e ciripit şi cânt, / Văzduhu-i plin de-un roşu soare, / Şi sălciile-n albă floare, / E pace-n cer şi pe pământ. / Răsuflul cald al primăverii, / Adus-a zilele-nvierii. / Şi cât e de frumos în sat! Creştinii vin tăcuţi din vale / Şi doi de se-ntâlnesc în cale / Îşi zic: Hristos a înviat! / Şi râde-atâta sărbătoare / Din chipul lor cel ars de soare”[4].

Ţăranul nostru a avut aşezarea lui spirituală, credinţa lui, blândeţea şi bunătatea inimii. „Ţăranii noştri, oricât de săraci ar fi fost, vieţuiau frumos, oricât de modest, un pridvor este cioplit cu har şi-i loc mereu până la unealta cea mai umilă de încrustare a unui semn al frumuseţii … Ţăranul român îmbrăcat, împodobit, fie în zi de lucru sau de sărbătoare este uşor, omenescul din el devine imperial stilizat, dobândeşte o uşurinţă care corespunde seninătăţii sale sufleteşti atât de specifică neamului nostru[5].

Satul în care ţăranii noştri şi-au dus viaţa pe bună dreptate este numit de domnul Preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, „Esenţa spiritului românesc”[6]În discursul de intrare în Academie, Liviu Rebreanu afirma că „Ţăranul nu pleacă nici de voie nici de nevoie. El n-are unde să-şi mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini. De aceea, ţăranul e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului naţional[7].

Şi, totuşi, constatăm că dintre urmaşii lui, un număr înspăimântător de mare – înspre cinci milioane –, au plecat pe alte plaiuri pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele. Am dori noi ca mulţi să se întoarcă acasă, dar numai Dumnezeu ştie câţi vor face lucrul acesta.

Nădăjduim că vor fi ducând cu ei credinţa în Hristos Cel înviat din morţi şi Lumina sărbătorii de Paşti luminându-le faţa. Iar dacă suntem obiectivi, observăm cum satele, mai ales cele îndepărtate de oraş, îmbătrânesc şi se împuţinează numeric. Mare grijă trebuie să avem de cele ce rămân.

 Iubiţi credincioşi,

Totuşi, vestea Învierii lui Hristos a fost proclamată mai întâi la oraş, iar apoi a pătruns adânc în spiritualitatea satului nostru. Mormântul Domnului este în Ierusalim. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că: „Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus” (Matei 27, 59-60).

Vestea învierii acolo a fost dată întâi. În zorii zilei de duminică, femeilor mironosiţe, care veniseră la mormânt, îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut” (Matei 28, 5-6).

Şi tot în cetatea Ierusalimului, „fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!” (Ioan 20, 19).

Marile centre urbane au fost locurile unde a pătruns Evanghelia prima dată. De aici vestea învierii lui Hristos şi credinţa creştină s-a răspândit peste tot. Iar centrele episcopale au fost statornicite tot la oraş. Este adevărat că de aici credinţa creştină a ajuns la sat unde a dat naştere la o spiritualitate profundă şi, în acest context, înţelegem cum „veşnicia s-a născut la sat[8].

Generaţiile anilor din urmă constată cum centrul preocupărilor spirituale devin oraşele şi cum „veşnicia născută la sat” se mută la oraş. În această situaţie, chiar dacă suntem datori să avem grijă de satele noastre, nu putem neglija oraşele înspre care s-au îndreptat mulţi dintre credincioşii noştri. Mai mult, în oraşe sunt situate universităţile şi alte instituţii de cultură care trebuie să fie aproape de Domnul Hristos cel înviat din morţi.

Iubiţi fraţi şi surori,

Acum vom face câteva reflecţii legate de Arhiepiscopia noastră şi de dinamica demografică ce are loc în ea. Mai mult de jumătate din populaţia judeţului Cluj locuieşte în oraşul Cluj-Napoca. În celelalte localităţi avem 415 biserici, iar în Cluj-Napoca 47. Până să ajungă numărul 415 mai trebuiesc construite multe.

În celelalte localităţi din judeţul Bistriţa-Năsăud, în afară de Bistriţa, avem 242 de biserici, iar în oraşul Bistriţa 14. Până la numărul necesar mai trebuiesc construite multe, pentru că un sfert din populaţia judeţului locuieşte în oraşul Bistriţa. Să nu uităm că mulţi din cei ce locuiesc în municipiile reşedinţă de judeţ vin de la ţară şi, nădăjduim noi, că aduc cu ei spiritualitatea creştină care are în centrul preocupărilor ei Sfânta sărbătoare a Paştilor.

Aşa stând lucrurile, ne dăm seama că oraşele trebuie să ia în mână steagul credinţei şi să-l ducă înainte. Dacă aşa se va întâmpla, valul vremelniciei nu ne va înghiţi, ci vom fi vrednici de înaintaşii noştri care ne-au lăsat nouă o viaţă spirituală vrednică de admirat.

Dreptmăritori creştini,

În sensul celor spuse, vă reamintesc un exemplu grăitor. Mica cetate Byzantion devine pe vremea Sfântului Împărat Constantin celebra cetate a Constantinopolului. Se spune că planul cetăţii i-ar fi fost inspirat de Mântuitorul Hristos printr-un vis[9]. Oraşul falnic avea biserici minunate. Când s-a sfinţit Catedrala Sfânta Sofia, Împăratul Iustinian a spus: Te-am învins Solomoane!

Pentru Împăratul Constantin, „clădirea bisericilor era principala lui preocupare arhitecturală. Această preocupare nu numai că demonstra că Biserica avea aprobarea oficială, dar şi că ridicarea bisericilor a înlocuit construirea de temple pe care o susţineau împăraţii de odinioară”[10].

Slujbele de la Sfânta Sofia te copleșeau. Ce să spunem de slujba Sfintei Învieri! Cneazul Vladimir al ruşilor s-a încreştinat fiind copleşit de frumuseţea slujbelor de la Sfânta Sofia. Peste 1000 de ani Imperiul Bizantin creştin a ţinut steagul credinţei sus.

L-a pierdut la 29 mai 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de către musulmani. De ce s-a întâmplat lucrul acesta? Ne spune Ghenadie Scholarul că, „înainte de a cădea zidurile cetăţii, căzuse încrederea şi credinţa în Dumnezeu, iar consecinţa acestui fapt a fost părăsirea dumnezeiască: înainte de a se prăbuşi zidurile, noi am pierdut mai întâi straja Lui cea neadormită, care stătea de veghe asupra noastră în vremurile de dinainte, în locul oricărei alte paze”[11].

Iubiţi credincioşi,

Bogata spiritualitate bizantină, cu fastuoasa slujbă a Învierii, am moştenit-o noi românii. De aceea, Nicolae Iorga, în anul 1935, scotea cunoscuta carte „Bizanţ după Bizanţ”. Spiritualitatea aceasta a fost foarte prezentă în mediul rural, dar, mai nou, noi credem că a trecut şi în mediul urban. Şi ca să n-o pierdem niciodată, să ne ferim de greşelile bizantinilor.

Cu talentu-i deosebit sesizează prezenţa ei la ţară Ioan Alexandru: „Sat transilvan, casuţă de pământ / Muşcate la fereastră, busuioc la grindă / Ştergar curat, icoane pe pereţii / Ziua Învierii şi Noaptea de Colindă. / Rusalii, Bobotează şi postul către Paşti / Şi Maica Domnului în plină vară. / Holdele-s coapte, secerători puţini / Viaţa noastră, ţară milenară”[12].

Secerătorii sunt puţini pentru că, din motive obiective, au plecat la muncă pe toate meridianele globului. Dar noi sperăm că li se vor crea locuri de muncă şi măcar parte din ei vor reveni. Oricum nădăjduim că şi acolo unde lucrează duc cu ei frumuseţea sărbătorilor de Paşti din România.

Tuturor credincioşilor noştri, de la oraş şi de la sat, din ţară şi din străinătate, le dorim sărbători pascale cu multe bucurii şi încheiem cu ultima cântare din slujba de Paști: „Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a Înviat din morţi, cu moarte pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le[13].

 Hristos a Înviat! Vă zice din toată fiinţa,

ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

[1] Lucian Blaga, Poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 91. [2] Ibidem.[3] Ibidem.[4] George Coşbuc, Poezii, vol. I, Cartea Românească, 1982, p. 180. [5] Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Editura Eminescu, Bucureşti, 1985, p. 97. [6] Arhiepiscopia Clujului, Veşnicia s-a născut la sat, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2019, p. 19. [7] Ibidem, p. 66. [8] Ibidem,p. 66. [9] Peter. J. Leithart, În apărarea lui Constantin, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2015, p. 137. [10] Ibidem, p.  139. [11] Teodoros Zisis, „Căderea Constantinopolului conform lui Ghenadie Scholarul”, în Tabor, Ianuarie 2016, p. 38. [12] Ioan Alexandru, Pământ transfigurat, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, p. 168. [13] Slujba Învierii, EIBMBOR, Bucureşti, 2010, p. 44.

Foto-Video: Mitropolia Clujului

Google Ads-sub articol

Comentarii

  1. Cristian Berari

    Avem 14 biserici care sunt aproape goale, în afară de sărbătorile mari. Poate nu ar fi rău să se construiască mai bine case pentru socializare unde să poată veni cei care au mult timp liber.

    (22)
  2. Zorro

    “până la numărul necesar de biserici în Bistrița mai trebuiesc construite multe”:
    – drumuri, santuri, canalizari, retele de apa, retele de gaz, WC uri la scoli si gradinite si da…. dupa ce sunt toate gata pot veni toti prelatii mici si mari sa le inventarieze.
    Hai sa incetam cu constructia bussinessurilor pentru popci!!! Biserica, casa parohiala, parohie… bla bla bla… hai sa incheiem odata acest incubator de afaceri pentru o clasa sociala!!!!

    (43)
  3. cc

    Romania nu are nevoie de misticismul religios.
    Are nevoie de politicile tarilor nordice in privinta religiei.
    Evacuarea din spatiul public in spatiul privat(taierea legaturii cu bugetele locale) si a evacuarii religiei din curicula educationala(rezultatele dupa ani de invatamant religios sunt cel putin dezamagitoare la nivelul comportamentului celor educati, asta pentru ca pedagogia si ideologia religioasa nu functioneaza impreuna).
    Desigur trebuie tolerat dreptul individual ar fiecarui om sa creada in ce forma de religie vrea, dar trebuie evacuata ingerenta institutionala privata in viata publica a acelor asociatii religioase, la care adevarul ajunge sa echivaleze cu o chestiune de numar de adepti.

    (18)
  4. Anca

    Parca ar fi o Pastorala scrisa de un student la Teologie. IPS Andrei e departe de a fi un erudit. Mi- e atat de dor de Bartolomeu.

    (14)
  5. Nea Ion

    Nu multimea castelelor poleite cu aur arata cat de mare este credinta.Biserica trebuie sa fie in casa si sufletul fiecaruia ,,unde vor fi doi sau trei adunati in numele meu ,acolo voi fi si eu in mijlocul vostru”,dar deh orice biserica inaugurata,mai ales in oras sau comune mari,inseamna multi bani si pentru sefimea popilor.Din pacate efectul este invers,cu cat sunt mai multe biserci ,cu atat sunt mai putini credinciosi.
    PAREREA MEA!

    (15)
  6. Gabriel

    Cel puțin jumătate din cele 242 de biserici sunt furate. În ele ÎPS fost colaborator al Securității face campanie electorală partidului de guvernământ. Cât se poate de logic și coerent. O religie a hoției pentru o țară în care predomină o mentalitate publică îngăduitoare cu hoția condusă de unul care a furat de la copii nu pentru că murea de foame ci pentru ca să se îmbogățească peste măsură.
    Mărturisiți-vă hoția și încercați cu părere de rău să îndreptați răul făcut! Apoi vorbiți de Christos!

    (8)
    • Alan Dala

      Intreaba-l pe Werner, el are multe, majoritatea furate, dar niciuna construita de el. De fapt nici el nu te poate lamuri, ca el nu stie daca e greu sau usor sa construiesti.

      (-17)
  7. Cristi C

    Ionică, mai mult de jumătate din bisericile din țară ar trebui dărâmate, cu popii înauntru. Voi ați distrus credința oamenilor, ati denaturat-o şi tărât-o in derizoriui cu lăcomia, ticăloșia și viciile voastre. Ați fost garantul tuturor asupritorilor poporului și alături de comuniști, mari antiromăni. Lasă-ne cu mesajele tale, să ne petrecem sărbătorile în tihnă. Şi mai stai pe acasă, nu mai umbla cu haite de psdisti după tine, că nu vă mai credem.

    (7)
  8. citizen

    degeaba le construiti, noua generatie va da SICTIR.
    ei nu vor mai putea fi spalati pe creier cu povesti nemuritoare.
    vad si înteleg mai mult decât fraierii lor de parinti care n-au iesit din rând o viata întreaga si au respectat reguli si sfaturi „pretioase” în timp ce voi va plimbati în masini de la 30000 de euro în sus propovaduind bogatia spirituala si saracia lumeasca.
    sa va fie rusine ca pretindeti constructia de lacasuri de cult în timp ce spitalele duc lipsa de incubatoare pentru nascuti prematur, care costa între 10000-15000 de euro bucata.

    (7)
  9. Speranta

    Am citit cu atentie comentariile de mai sus.Spunea cineva ca bisericile sant goale,da ,din pacate.Acu in tarile nordice satanistii organizeaza discoteci pt. tineretul teleghidat si liber.O discutie pe tema asta e necesara,da.Nu toate sant roz in biserica ortodoxa.Observ in schimb tot felul de frustrati(probabil ramasi fara iarba) care ..vorbeste si gura lor..cam atat.Mai citizene ,vorbesti de pariti tai ca si cum ai fi dupa o betie,dar poate ca asa sant ai tai.P .Tutea ,N. Stainhard, E. Cioran. C.Noica si multi altii,au trait in mare democratie(nu aburul de azi)si toti erau crestini.Sa inteleg citizene ca pt.tine sant pistol cu apa,ca sti tu mai bine.Vezi citizene cat timp bati campi pe alte subiecte e ok,nu te contrzice nimeni,dar aici chiar de te documentezi,tot beat esti.Altfel spus pone de o sueta cu ..cc..(nordic LGBD) si nu mai lasa gura ta sa vorbeste beata.

    (-5)
    • citizen

      fraiere, asa-ti iubesti tu aproapele?
      mai bine taci.
      decât un cre(s)tin fatarnic eu zic ca e mai bun un ateu sincer.
      si nu mai cataloga oamenii pe care nu-i cunosti ca e pacat.
      vezi-ti de lins moastele si … mars! – „vaya con Dios”.

      PS: apropo, speranta nu moare ultima, ultimul moare Iliescu.

      (4)
  10. Speranta

    Nu lasati toti papagalii gen citizen ,cc.lgbd,sa batjocoreasca credinta crestina.ori da..am inteles ,nu va puneti mintea cu ei.Nu sustin construirea de biserici azi,dar nu pot lasa toti incultii ,…sa vorbeste si gura lor..Cine doreste poate afla CITIND ..europa ,cultura europeana e profund crestina..cer scuze pt scris..ma grabesc..Sarbatori frumoase sa aveti.

    (-4)
  11. rod

    Ai o bună intenție, vrei să-mi salvezi sufletul, știm că vrei bani asa ca stai clam

    Tenéis buena intención, queréis salvar mi alma, sabemos que queréis dinero así que calma. Tenéis buena intención, queréis que siga el juego, siglo tras siglo, vendiéndonos el cielo

    (2)
  12. Speranta

    Citizene ..(vorba lui Becali)stai jos ,esti prost..stiam ca esti mai balalau mai tolomac,ca sa zici de parinti tai ca sant fraieri ,cum poti fi tu?prostule care esti prost.Dar nu dispera ,ramai aproape ,altfel se gata ..las fierbinti..

    (0)
  13. Speranta

    Mai este o sansa pt .tine citizene,cauta ,vezi pe unde e ateul Cernea (parlamentaru)si vezi cum faceti sa ajutati ramele,broastele sa treaca pe zebra,sa nu fie calcate de masini pe la treceri de pietoni.Daca tot te inplici in camanii de salvare a ramelor nu uita de cc.lgbd,faceti echipa buna ,progresisti lui peste ori #…

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.