Actualitate Recomandări

Cum se va desfăşura Ziua Coşbuc în şcolile din judeţ. Scenariul momentului cultural-artistic

Miercuri, în toate şcolile din Bistriţa-Năsăud, se va sărbători Ziua Coşbuc printr-un moment cultural artistic prilejuit de împlinirea a 100 de ani de la moartea poetului şi pus la cale minut cu minut de Inspectoratul Școlar Județean şi Palatul Copiilor Bistrița, în colaborare cu școli din județ, cu revista Mișcarea literară, cu sprijinul și la inițiativa Bibliotecii Județene George Coșbuc și a CJ.

Conform unui desfăşurător transmis în şcoli, în data de 9 mai 2018 între orele 10,50 şi 11,10 se va organiza un careu festiv în fiecare şcoală după următorul scenariu:

  1. George Coșbuc – prezentare generală (3 minute)
  2. Lansarea broșurii ”Sunt suflet în sufletul neamului meu”, editată de CJBN, prin BJBN – și moment interactiv (4 minute)
  3. Coșbuc către poporul studios – îndemnuri ale publicistului (2 minute)
  4. Poetul și copiii – (3 minute)
  5. Moment artistic – recitare/ dramatizare/ piese muzicale – din poezia lui Coșbuc (3 minute)
  6. Microrecital multilingv – o strofă coșbuciană tradusă în mai multe limbi (3 minute)
  7. Concluzii/ ”Odă bucuriei” (2 minute)

Desfășurător:

George Coșbuc – prezentare generală (3 minute)

Azi este un timp istoric! Parcă ne-am întoarce prin timp să-l conducem și noi pe Coșbuc înspre eternitate. Cu fiecare gest pe care-l facem pentru cei adormiți actualizăm, înviem legătura cu ei. Și câte beneficii avem de pe urma unei legături vii cu un om cât sufletul țării!

Azi marcăm Centenarul morții lui Coșbuc; iar acest eveniment, în context european, ne conștientizează mai mult faptul că lada de zestre ne e plină  și nici o molie nu dă târcoale bunurilor dacă le mai scoatem în soarele lumii. Ne-am adunat aici să-l omagiem pe cel ce e ”inimă în inima neamului meu” – George Coșbuc.

Cu mic cu mare, luați fiecare câte o bucată de pânză literară, țesută, brodată, scrisă cu fire de lumină, de sânge. Cât de bine vă vine un vers și un altul. Nu ezitați să vă asortați copilăria/ adolescența/ maturitatea cu ele. Suntem îndemnați, ca și creștini, să vorbim în psalmi. Parafrazând, ca și bistrițeni-năsăudeni, iubitori de cultură, am putea îndemna: să ne vorbim în Coșbuc!

Cât de mică-i pauza mare pentru a-l cuprinde pe Coșbuc! Azi pauza mare, ca densitate, cred că e, măcar, de 100 de minute. Cum să vorbim despre Coșbuc în câteva minute? Date esențiale avem și-n broșura de ghiozdan pe care fiecare școlar o va primi. Esențial e, să-i spunem cu toții în gând lui Coșbuc, cu evlavie, câteva cuvinte calde. (un mic moment de reculegere) Istoria consemnează că: George Coșbuc s-a născut în 20 septembrie 1866, în Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud și s-a stins din viață pe 9 mai 1918 la București. A fost poet, gazetar, traducător, autor de manuale școlare, membru titular al Academiei Române. Câtă trudă, talent și dăruire presupun calitățile enumerate! Nu ne permitem să zăbovim, cu de-amănuntul, acum, pe traseul literar și sufletesc al poetului. Ne rezumăm să redăm cuvintele unei mari personalități ale culturii române, Liviu Rebreanu, care, în ziarul ”Lumina”, din București, publică, la 14 mai 1918, la câteva zile după moartea Poetului, un articol despre George Coșbuc, afirmând printre altele: ”Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi ședea bine. Aici în țară dragostea lui a fost pentru șase milioane de țărani. Simțea o fraternitate profundă cu dânșii… A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în inimații și neputințe. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va fi neamul românesc.”

Nu ne rămâne decât să fim mândri și responsabili de zestrea lăsată.

”100 de ani – 100 de versuri – 100 de semne!” e un enumerare-slogan sub care Palatul Copiilor Bistrița vrea să răspândească mai simplu și artistic nevoia de a-l avea pe Coșbuc mai prezent și mai la îndemână. Azi, 9 mai 2018, începând cu ora 15, la statuia lui George Coșbuc din Parcul Municipal sunt așteptați toți iubitorii poeziei lui Coșbuc pentru un semn liric suplimentar, creat de cercul de informatică și de creație plastică și literară de la Palat.

  1. Lansarea broșurii ”Sunt suflet în sufletul neamului meu”, editată de CJBN, prin BJBN – moment interactiv (4 minute)

Prezentarea vieții și operei lui George Coșbuc a fost realizată pe marginea sintezei cuprinse în Broșura ”Sunt suflet în sufletul neamului meu”, editată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, prin Biblioteca Județeană George Coșbuc Bistrița-Năsăud, cu prilejul Centenarului Marii Uniri (1918-2018) și a împlinirii a o sută de ani de la moartea poetului George Coșbuc. O cărticică de căpătâi, care vă va face ghiozdanul ”zburător”. Credem că zilnic ar trebui să medităm la câteva versuri ale lui Coșbuc și să nu se îndoim că vom deveni mai înțelepți. Broșura de suflet a apărut într-o ținută grafică delicată. Coperta e realizată de poetul și bibliotecarul David Dorian iar grafica e semnată de Ioan Urs.

Pe coperta a doua, Emil Radu Moldovan, Președintele Consiliului Județean, ne face atenți că: ”Poezia lui Coșbuc este vie și trăiește doar prin noi, cei care o citim și o simțim.” Poetul Ioan Pintea, Directorul Bibliotecii Județene George Coșbuc, consideră că: ”Există o tradiție în a-l face mereu actual pe Coșbuc. Metodele sunt, deopotrivă, vechi și noi. Cum vechi și nou e însuși Coșbuc, de fapt.” Doamna inspector școlar general Camelia Tabără e încrezătoare că: ”George Coșbuc e al nostru și etern îl vom simți de-al nostru. Bucuria simplă și omenescul specific acestui neam e simțământul ce răzbate dincolo de versurile sale.” Iar primarul Comunei Coșbuc, Ioan Pavelea, conchide: ”George Coșbuc și-a câștigat un loc de cinste în inimile noastre prin nemăsurata sa dragoste față de mine, față de tine, față de noi. Cinstindu-l, Coșbuc va continua să trăiască asemenea spuselor sale: Iar tu mi-ești în suflet, și-n suflet ți-s eu.”

Propunem acum, aici, un microrecital ad-hoc ptin scurte fragmente din poeziile selectate pentru această broșură, poezii esențiale din opera coșbuciană. (Microrecitalul poate fi susținut de …  diverși ”voluntari”, care pot lăsa ghicirea titlului pe seama ”careului festiv”. Sugerăm ca selecția să se realizeze pe un semn de carte oferit voluntarilor, care să conțină versurile selecționate, date legate de eveniment: Centenarul adormirii poetului George Coșbuc – 9 mai 1918 – 9 mai 2018, numele școlii și să beneficieze de o ilustrație sugestivă; ar fi vorba de 9 semne de carte din 9 poezii pentru 9 mai. Dacă timpul nu permite realizare unor semne de carte artistice, sugerăm să se păstreze ideea de semn de carte și versurile din poeziile din broșură să fie imprimate pe cartoane colorate de dimensiunea unui semn de carte, care poate fi calculată ca fiind a 6-a parte dintr-o coala A4, orientată orizontal:) Așteptăm cititori voluntari!

”Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Și-i cânt bucuria și-amarul” – ”Poetul”, George Coșbuc

”Și-adormi târziu, cu mine-n gând/ Ca să visezi de mine.” – ”Mama”, George Coșbuc

”Oricare-ar fi sfârșitul luptei,/ Să stai luptând, căci ești dator.” – ”Lupta vieții”, George Coșbuc

”Dar pe toți ne-a mântuit/ Spada noastră și scriptura.” – ”Spadă și credință”, George Coșbuc

”Viața asta-i bun pierdut/ Când n-o trăiești cum ai fi vrut.” – ”Decebal către popor”, George Coșbuc

”Scumpă țară românească,/ Te salut!” – ”Scumpă țară românească”, George Coșbuc

”Ne-a fost Cel Sfânt tărie/ Și-n veci o să ne fie:/ Sus inima, români!” – ”Sus inima”, George Coșbuc

”Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor de voie bună/ Nu l-au dat!” – ”Graiul neamului”, de George Coșbuc

”Asta-i patria română/ Și ea sfântă să ne fie!” – ”Patria română”, George Coșbuc

Mulțumim celor implicați, Consiliului Județean și Bibliotecii Județene, pentru aducerea în ghiozdanul fiecărui copil din județ a unei piese de suflet și… de patrimoniu.

  1. Coșbuc către poporul studios – îndemnuri ale publicistului (3 minute)

Articolele lui George Coșbuc, cuprinse în Volumul V, Opere – Publicistică, apărut la Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, proiect editorial apărut cu sprijinul Consiliului Județean BN, prin Biblioteca Județeană George Coșbuc, sunt atât de actuale. Găsim în ele marcante ”lecții despre limba românească”. Cum Decebal vorbea către poporul luptător prin graiul lui Coșbuc, așa și Poetul vorbește poporului studios:

(Poate fi ales un elev care să interpreteze  rolul publicistului Coșbuc. Poate să se miște, în prealabil, în pași gânditori, ”să scrie” câteva clipe, după care să citească pasajele următoare:)

”Dar avem și-o literatură didactică. Cu aceasta nu se ocupă deloc cei ce se străduiesc cu fixarea limbii literare. Nu se ocupă presa, nu se ocupă nimeni afară de cei de-o fac. În loc ca literatura poetică să o ia de mînă și s-o conducă, ea merge singură de capul ei. Cîți dintre scriitorii noștri literari știu ce literatură didactică avem noi și cum e scrisă? Dacă avem școli trebuie să avem cărți de școală: cine le scrie? Mai ales cărțile de școli primare. Țin autorii acestor cărți pas cu limba literaturii poetice?” (Din articolul ”Literatura didactică”, în opera citată, p. 41)

”Cu poezia poporului trebuie să fim precauți, cînd o studiem. Căutăm în ea idealuri de ale poporului? Urme istorice? Sentimentele lui? Concepțiile lui despre viață și lume? Da, le găsim. Dar să nu fim evfemeriști cu explicările.” (Din articolul ”Elemente ale literaturii poporale”, în opera menționată mai sus, p. 151)

”Poezia poporală cunoaște foarte puține diminutive, și chiar și acele puține sînt întrebuințate la nevoie, sînt rime. (Din articolul ”Mania diminutivelor”, din opera citată, p. 60)

”Să nu risipim ce-au adunat părinții noștri dacă nu putem noi înșine să sporim averea: și dacă nu putem spori lumina, să năzuim a o răspândi în popor tot mai mult aceea pe care-o avem.” (Din articolul ”Uniți”, în op. cit., p. 80)

  1. Poetul și copiii – (3 minute)

Tandrețea lui Coșbuc e regăsită din plin în ”Ochiul lui Dumnezeu”, volum care cuprinde poezii inedite, scrise de George Coșbuc, și regăsite, culese din manuale școlare, reviste, ediție îngrijită și prefațată de Mircea Popa, carte apărută la Editurile Charmides din Bistrița și Eikon, din Cluj-Napoca, în 2004.

(Observație: Copiii – mai ales cei care interpretează ”Cântecul soldatului” și ”Cântecul unui oraș” – pot să fie îmbrăcați în diverse obiecte vestimentare verzi sugerând speranța, copilăria și spiritul ecologic al Poetului. Hăinuțele verzi să fie firești/ de sărbătoare și nu tricouri cu mesaje eco pentru că doar pe finalul grupajului liric din acest moment se va devoala evident mesajul pro mediu!)

Cântecul soldatului

Sunt soldat și călăreț!

Uite am un cal isteț,

Am o sabie de lemn,

Pușcă am de dat la semn,

Am și coiful de hârtie,

Ce-mi mai trebuiește mie?

Toată viața mă-nvârtesc

Tot cu pas milităresc;

Sar și-alerg voios pe-afară,

Până când se face seară.

Atunci somnul zice: Ho!

Ești viteaz și bun soldat;

De-acum du-te la culcat!

Cântecul lunei

Cine are, cine are

Cele mai frumoase oi?

Cine are, cine are?

Spuneți voi!

Luna-n cer oițe are,

Stelele strălucitoare;

Luna merge-n urma lor,

Luna, luna e păstor.

Luna vine, luna vine;

Ca un păstoraș isteț,

Luna vine, luna vine,

N-o vedeți?

Cerul e câmpie mare,

Luna multe-oițe are,

Ele pasc frumos și blând,

Și nu zbeară alergând.

Toate ele, toate ele

Vă sunt vouă frățiori,

Toate ele, toate ele

Vi-s surori.

Și cât sunt de frumușele!

Fiți cuminți și voi ca ele!

Ele-ascultă de păstor

Ca și voi de-nvățător!

Cântec

Când dorm copilașii,

Stau stele de pază;

Din cer vin îngerașii,

Și lângă pat s-așază;

Acolo ei veghează

De seara până-n zori.

Cântecul soarelui

Ieși, sfântule soare!

Ieși din închisoare!

De ne adu zorile,

Cu privighetorile,

Și-ncălzește florile!

Ieși din nor!

Dă verdeață luncilor!

Loc de joc copiilor!

Cântecul unui oraș

Eu știu în lume un oraș

De tot frumos și drăgălaș.

În el sunt fel de fel de case,

Și toate-s verzi, toate frumoase.

Acolo stradele sunt moi,

Sunt așternute întregi cu foi.

Și-acolo umbra-i stătătoare,

Nicicând nu-i arșiță de soare.

Orașul tot e plin de flori

Și are mulți locuitori.

Ei cântă-n casă și pe-afară

Din zori de ziuă până-n seară.

Ei zboară toți și ciripesc,

Și paseri dânșii se numesc.

Și prin acel oraș cresc mure,

Și orașul e numit ”Pădure”.

  1. Moment artistic – recitare/ dramatizare/ piese muzicale – din poezia lui Coșbuc (3 minute)

Atent la suflul satului, atent la respirația familiilor, la mișcările/ creșterile tinerilor, atent cu legăturile de dragoste, Coșbuc e fermecător în conturarea unor ”balade și idile”.

(Urmează piesa muzicală pe versurile din ”La oglindă” de George Coșbuc;  minima recuzită nu lipsește: ținută tradițională, oglinda, floare la ureche etc.)

La oglindă de George Coșbuc

Azi am să-ncrestez în grindă –

Jos din cui acum, oglindă!

Mama-i dusă-n sat! Cu dorul

Azi e singur puișorul,

Și-am închis ușa la tindă

Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Ochii? Hai, ce mai pereche!

Și ce cap frumos răsare!

Nu-i al meu? Al meu e oare?

Dar al cui! Și la ureche

Uite-o floare.

Asta-s eu! Și sunt voinică!

Cine-a zis că eu sunt mică?

Uite, zău, acum iau seama

Că-mi stă bine-n cap năframa

Și ce fată frumușică

Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!

Dar cum nu! Și mama-mi coasă

Șorț cu flori, minune mare –

Nu-s eu fată ca oricare:

Mama poate fi făloasă

Că mă are.

(și/ sau…)

(A doua piesă muzicală sugerată ar fi pe versurile poeziei ”Numai una” de același poet, varianta cântată de formația pop-rock Talisman. Ar fi foarte bine dacă vreun adolescent ar putea-o interpreta vocal și instrumental – eventual la chitară; propunem un joc de scenă prealabil între o ”ea” și un ”el” (trubadurul), în care fata ar avea o intervenție desprinsă din poezia ”Nedumerire”, de George Coșbuc.)

”Ea”: ”Ei, acum ghicește singur

De te am eu drag ori nu?

Să mi-o spui de altă dată,

C-aș roși să-mi spui acu –

Cumpănește bine toate,

Până mâine te socoate:

Și de vei ghici, tu-mi spune,

Și voi zice cum zici tu!”

(ultima strofă din poezia ”Nedumerire” de George Coșbuc)

”El”:Pe umeri pletele-i curg râu –

Mlădie ca un spic de grâu,

Cu șorțul negru prins în brâu,

O pierd din ochi de dragă.

Și când o văd, înnebunesc;

Și când n-o văd, mă-bolnăvesc,

Iar când merg alții de-o pețesc,

Vin popi de mă dezleagă.

La vorbă-n drum, trei ceasuri trec –

Ea pleacă, eu mă fac că plec,

Dar stau acolo și-o petrec

Cu ochii cât e zarea.

Așa cum e săracă ea,

Aș vrea s-o știu nevasta mea,

Dar oameni răi din lumea rea

Îmi tot închid cărarea.

……………………………….

(din poezia ”Numai una” de George Coșbuc)

(Observație: Dacă nu este posibilitatea de a prezenta unii elevi piesele propuse, pot fi audiate înregistrări profesioniste pe versuri de Coșbuc.)

Credem că a ajuns Coșbuc și la sufletele adolescenților cu aceste ”balade și idile”.

  1. Microrecital multilingv – o strofă tradusă în mai multe limbi (3 minute)

Coșbuc a fost tradus în nenumărate limbi ale globului. A fost el însuși un excelent traducător, traducând și din limbile clasice greacă și latină, din sanscrită, din italiană. Traducerea lui George Coșbuc a ”Divinei Comedii”, scrisă de Dante, este considerată ”una din cele mai expresive traduceri pe care le cunoaște lumea” (Wikipedia). Mici sau mai mari ucenici ai Palatului Copiilor și apropiații lor au redat o variantă proaspătă a primei strofe din poezia ”La Paști” de George Coșbuc, o poezie care ne unește în lumina Învierii.

La Paști de George Coșbuc

Prin pomi e ciripit și cânt,

Văzduhu-i plin de-un roșu soare,

Și sălciile-n albă floare –

E pace-n cer și pe pământ.

Răsuflul cald al primăverii

Adus-a zilele-nvierii.

A Pâques de George Coșbuc

Parmi les arbres il y a des gazouillements et des chansons,

Le ciel est plein d’un rouge soleil,

Et les saules en blanche fleur –

Tout le ciel et toute la terre

Sont couverts par une grande paix.

Et le souffle chaud du printemps

Nous a apporté les jours de la résurrection.

(Traducere, din limba română în limba franceză, de eleva Ioana Mihuț, clasa a X-a, de la Colegiul Național Liviu Rebreanu, Bistrița, membră a grupei de excelență în limba franceză, coordonată de profesoara Monica Buboly) 

Zu Ostern von George Coșbuc

In den Bäumen ist Gezwitscher und Gesang,

Die Luft ist voll mit rotem Sonnenschein,

Und die Weiden im weissem Blumenklang –

Es ist Frieden im Himmel und auf Erden.

Der warme Atem der Frühlingsherden

Brachte die Tage der Auferstehung sehr fein.

(Traducere, din limba română în limba germană, de profesoara Brigitte Pop, de la Palatul Copiilor Bistrița)

Pasqua di George Coșbuc

Negli alberi c’è cinguettare di ucelli e cantare,

E l’aria è piena di un rosso sole,

E le salci-n bianco fiore –

C’è pace in cielo e sulla terra.

Il caldo respiro della primavera

È portato dei giorni della Risurrezione.

(Traducere, din limba română în limba italiană, de profesor Ioan-Sabin Mureșan de la Palatul Copiilor Bistrița)

Húsvétkor az George Coșbuc

A fákon csupa csicsergés és dal

A tájat elönti a vörös nap,

A fűzek fehér ruhát öltöttek –

Béke van már a mennyben és földön.

A feltámadás napjai

Tavaszi meleget hoztak.

(Traducere, din limba română în limba maghiară, de profesoara Eniko Costin de la Colegiul Național Andrei Mureșanu, Bistrița)

На Пасху Из Джордже Кошбук

В ветвях чириканье и песни,

И солнце в вышине алеет,

И вербы, как цветы, белеют,

Мир на земле и в поднебесье.

Дыханье теплое весны

Дни Воскресенья принесли.

(Traducere, din limba română în limba rusă, de Ivan Pilchin, Chișinău, un colaborator al revistei bistrițene Mișcarea literară.)

(Notă specifică pentru traduceri: Sugerăm ca textul fiecărei traduceri să fie imprimat pe steagul țării sugestive – ex. strofa în italiană pe steagul Italiei. Se vor prezenta traducerile în diverse limbi europene în măsura în care sunt vorbitori ai limbilor alese în școlile din județ. Specificarea traducătorilor poate fi făcută la finalul microrecitalului multilingv sau la început. Propunem să nu fie specificați după fiecare pasaj pentru a se păstra fluența poetică.)

  1. Concluzii/ ”Odă bucuriei” (2 minute)

Această pauză mare coșbuciană avem speranța că ne-a făcut mai iubitori de cultură, mai patrioți și… de ce nu? … mai europeni. Să nu uităm să scoatem din lada de zestre, în soarele lumii, piesele noastre de patrimoniu! Să-l citit cu prețuire pe George Coșbuc! Să intonăm cu toții imnul Europei, azi, de ziua Bătrânului Continent.  Piesa ”Odă Bucuriei” are versurile poetului Friedrich Shiller care s-a stins tot pe un 9 mai (1805)! Cântul ne poate ține aproape. Să medităm la toate acestea! Sigur, nu vom rămâne fără urmări.

Odă Bucuriei! de Friedrich Shiller

Slavă ție, stea curată!

Voie bună pe pământ!

Astăzi te simțim aproape

Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară

Pe popor lângă popor.

Toți pe lume frați noi suntem

Când apari ușor în zbor.

Cine a avut norocul

De prieteni buni să dea,

Cine știe ce-i iubirea

Lângă noi cântând să stea!

Fericit un suflet drag

Te poate face pe pământ.

Cine n-a simțit iubirea

Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeți rânduri

Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

(Poate fi și audiat Imnul Europei și fredonat de participanții la Careul Festiv)

(Notă generală: Ceea ce este marcat între ”()” paranteze nu trebuie specificat; nici titlurile celor 7 momente ale desfășurătorului. Distribuirea rolurilor/ intervențiilor de moderare e la latitudinea fiecărei școli din județ. De asemenea, fiecare școală are libertate de expresie. Scenariul e doar o sugestie, o propunere, intenționând prin acest desfășurător comun doar să fim mai unitari și, în același timp, să simplificăm activitatea de scenografie a manifestării, în vâltoarea acestui timp didactic și nonformal.)

(Scenariul este realizat special pentru marcarea Zilei Coșbuc, cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la moartea poetului George Coșbuc. La întocmirea lui au lucrat Inspectoratul Școlar Județean BN și Palatul Copiilor Bistrița, în colaborare cu școli din județ, cu revista Mișcarea literară și, bineînțeles, cu sprijinul și la inițiativa Bibliotecii Județene George Coșbuc și a Consiliului Județean BN.)

(Responsabili cu tehnoredactarea/ realizarea colajului artistic de idei: elevi din grupele de creație literară, de la Palatul Copiilor Bistrița, profesor Ionela-Silvia Nușfelean)

6 comentarii

  • Ce frumoooos!
    Serbăm moartea unui mare poet care nici măcar nu mai este în programa școlară!
    Până și duratele ne sunt sugerate!
    Bravo tovarășa tabără, vivat psd!

    • Cântarea României! Omagiu’ țării, partidului iubit / Copile, ISJul te vrea tâmpit!

  • Un eveniment electoral marca PSD și BOR sub coregrafia măiastră a unor instituții care își depășesc mandatul legal, cel de informare.
    Urmărind martorul Vasile Malureanu, fost ofițer de Securitate, recondiționat general în SRI, în cazul dizidentului Gheorghe Ursu, care a murit în arest în urma unor leziunilor cauzate de loviturile administrate de către deținuți incitați să facă acest lucru de către cei care ar trebui să protejeze persoana, realizezi că modul de operare a vechii Securități nu s-a schimbat.
    Securitatea considera cultura un domeniu sensibil, datorită audienței majore a fenomenelor și notorietății personalităților implicate în cultură.
    Principalul inamic al Securității erau ideile care aveau potențialul să amenințe stabilitatea regimului autoritar și dictatorial, ideile care contestau monopolul și puterea respectivă. Individualitatea , părerile alternative care nu mergeau main-stream cu ceea ce regimul vroiau erau considerate automat dizidente și oamenii care le exprimau trebuiau automat discreditați sau neutralizați.
    Astăzi aceiași mentalitate a reapărut prin simplul fapt că a existat o continuitate între vremurile de atunci și cele de astăzi, iar continuitatea se numește simplu, promovarea oamenilor care făceau interesele securității de atunci în noua rebotezată Românie culturală.
    Nu e de mirare că printre cei care coordonează bugetele naționale, regionale și locale, printre cei care organizează evenimentele publice, deseori întâlnim informatorii vechii Securități reciclați în politicieni, ierarhi sau conducători de instituții de cultură.
    Marea problemă a acestora chiar dacă și-au rebotezat fișa postului e că mentalitatea lor intră în conflict direct cu mentalitatea europeeană deoarece însăși prin modul de selecționare a ajungerii în funcțiile de conducere..prin procesul selecționării artificiale au fost favorizați cei care corespundeau criterial , criteriilor stabilite de foștii comuniști. Iar proximitatea cu Securitatea-SRI au fost atuuri importante.
    S-a dezvoltat un sistem clientelar în care părerea unora de pe linia de comandă este părerea națională și contra logicii și a rațiunii.
    Puterea generalul Oprea la nivel național ,puterea locală a președintele Radu Moldovan, ascensiunea fratelui acestuia la CFR, vizibilitatea ierarhilor BOR, sau a unor anumite personalități culturale, sunt doar vârful aisbergului.
    Uitați-vă la acest eveniment.
    Cine în organizează, în ce parametrii, ce buget e alocat, cine participă, ce trebuie spus, cum trebuie spus, când trebuie spus.
    Filozofic, oamenii ăștia nu sunt liberi.
    Nu se manifestă ca și oameni liberi.
    Cunoașterea poetului Coșbuc nu vine dintr-o pasiune literară, de descoperire bazată pe curiozitate, vine dintr-o obligație ideologică.
    Toți repetă deja un script deja scris.
    Cu sfinți, națiune și alți termeni agreați de sus.
    Consecința directă, e sărăcia vieții culturale și creativității individuale, potențialul artistic infinit în diversitate a oricărei ființe umane, e redus, încadrat, la o viziune de tip cutie cu pereți limitatori.
    Nu poți avea viață culturală autentică cu scenarii prestabilite.
    Nu poți un climat favorabil pentru dezvoltarea geniilor, din moment ce din secunda 0 a manifestării originalității lor personale sunt eliminate dacă nu corespund listei oficiale.
    Ce e bine, ce e rău , termeni sunt deciși nu neapărat prin valoarea etică intrisecă ci prin raportarea la valorile artificiale ale listei oficializate.
    Munca nu mai e apreciată nici inteligență.
    Sunt apreciate apartenența la grupul inițiaților. Fratele, soacra, consăteanul ajunși sus în piramida ierarhică sunt un punct mult mai valabil la concursuri și promovări pe post decât capacitatea și competențele personale.
    Concluzie, România nu e o societată liberă pentru cetățeanul de rând. Desigur există personalități libere în sens filozofic, deoarece e alegerea lor personală, individuală, dar nu cred că sunt confortabile într-un climat controlat la sânge.
    De altfel chiar Coșbuc e celebrat pentru pozițiile de uniformizare a idealizării unității culturale ale poporului român exprimate de către cei de la Tribuna.
    Ori, e o utopie să pretinzi că există unitate .
    Există diversitate în orice.
    De aceea ironic, astăzi repetarea primelor cuvinte ale discursului de acceptare a lui Coșbuc în Academie de către C.I Istrati.. *V-ați SCOBORÂT* de către un elev într-o școală din țară, ar provoca daune ireparabile celui care le va pronunță în catalog..nu respectă forma gramaticală CORECTĂ ȘI DECISĂ *COBORÂT*.
    Intoleranța e educată și predată la catedre.

  • Abuz in functie se numeste.Nu poti cere in 2018 sa accepte oamenii asa ceva.Este prea mult.
    Poate multi inghit galusca dar daca te gandesti la rece este ceva desprins din anii 80

Apasă aici ca să comentezi

Dă-i un răspuns lui Darius Cancel

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS