De ce găsim vinurile din zona Lechinţei doar prin crame şi târguri. Lupta micilor producători

Holistic

Podgoriile din zona Lechinţa, renumită în ţară şi străinătate pentru calitatea strugurilor, învie de la un an la altul şi datorită efortului unor fermieri care se încăpăţânează să facă vin de calitate chiar şi pe suprafeţe mici. Oamenii însă îl vând la PET prin crame, târguri sau la cunoscuţi fiindcă nu au cum să concureze cu vinul ieftin din hipermarket-uri, frumos îmbuteliat, dar discutabil ca gust.

La Toamna Bistriţeană 2016, a venit şi Cristian Frâncu, viticultor din Fântâniţa, comuna Miceştii de cristian-francu-fantanitaCâmpie. În 2011, a înfiinţat, cu fonduri europene o plantaţie de vie pe 10 hectare unde cultivă soiuri nobile pentru vin, atât albe, cât şi roşii.

„Anul viticol a fost foarte prost din cauza bolilor şi dăunătorilor, un an capricios. Producţia e bună cantitativ, dar slabă calitativ. Cu toate stropirile făcute, a fost foarte multă mană, boală făinară, un an capricios şi greu. Am venit aici cu vin din producţia anului 2015. Eu spun că e un vin de calitate, mai spun şi alţii, dar se vinde destul de greu fiindcă nu putem concura cu marile lanţuri de magazine. Acolo, o fiolă de vin la 750 de ml costă 9-10 lei. Dacă ţinem cont de faptul că, în jur de trei lei costă ambalajul, apoi mai costă transportul, să mai adăugăm profitul magazinului, ajungem la un preţ de doi lei pentru vin, iar eu nu ştiu dacă acela e vin. Eu vând vinul îmbuteliat la PET cu preţuri între 5 lei şi 8 lei/litru în funcţie de sortiment. Ideal ar fi să îl vindem la sticlă, îmbuteliat, la 15 lei-20 de lei. Deocamdată îl vindem prin punctele de vânzare din Lechinţa, cel de pe strada Ursului a Cramei Lechinţa – Fântâniţa făcând parte din arealul viticol Lechinţa – şi pe bază de comenzi la nunţi, botezuri, înmormâtări”, a spus el.

L-am întrebat pe Cristian Frâncu dacă se poate trăi din viticultură în zona noastră: „Pentru început, greu. Fiind doar în al cincilea an de activitate, e mai multă investiţie. Ulterior sper să înceapă să apară şi puţin profit. Eu nu am altă sursă de venit, aşa că e destul de greu. Deocamdată nu am în plan să extind podgoria, poate în viitor, dar nu acum”.

Din satul Bidiu a venit cu vin la Toamna bistriţeană şi Petrică Năsălean care lucrează nasalean-bidiu20 de ari: „Anul acesta a fost mai slăbuţ ca 2015. A fost îngheţul de primăvară şi o parte din vie a îngheţat. Eu fac vin pentru casă, iar mustul îl mai vând ca să fac nişte bani în plus la salariu. Am altă meserie, dar nu îmi ajung banii. Pe piaţă nu am voie să vând vinul fiindcă nu îmi permit să mă duc să plătesc accize şi de-astea, dar, dacă mă sună cineva, vine acasă şi îi vând un vin, un must. Am şi ţuică de prune, de mere, pere şi vişinată. Le-am adus acum la Toamna Bistriţeană, dar pe piaţă nu le pot vinde. Dacă vine cineva acasă să-mi ceară, îl dau, dau nu, îl ţin. La Lechinţa, Corvineşti, Enciu, Bidiu a fost foarte multă vie, dar după Revoluţie s-a distrus. Mie mi-a lăsat tata via şi o lucrez, dar nu mai sunt mulţi ca mine. Nu cred că vor mai învia vreodată podgoriile noastre. Când treceam dealul spre Lechinţa, erau numai podgorii, acum sunt numai buruieni şi spini”.

rares-bertescuIrina şi Rareş Bertescu, ambii din Bistriţa, vând la Toamna Bistriţeană produse „Din cămara Anuţei”, toate făcute în casă de Anuţa Gâta.

„Mama soţiei mele, Anuţa Gâta, este originară din Dobric. Dânsa se ocupă cu agricultura, face conserve, dar are şi vie la Bidiu, aşa că am venit la Toamna Bistriţeană şi cu vin. Avem vin roşu, vin alb, producţia anului trecut şi mustul e de la Dobric. Nu avem mai mult de 10-15 ari de vie. E mai mult pentru familie. Noi am venit aici şi cu şaităul cu care se face mustul ca să vadă oamenii că ceea ce le vindem e natural 100%. Cred că, dacă oamenii din zona Lechinţei s-ar ocupa de vin, ar fi producţie. Acum sunt prea puţine vii şi prea puţini oameni care se ocupă. E păcat. Eu sper că tradiţia va învia în aceste locuri”, a spus Rareş Bertescu.

Lechinţa este o zonă cu tradiție în cultivarea viței-de-vie. Vinul de Lechinta este cunoscut și apreciat atât în România, cât și în afară ei. Este cunoscut ca şi  „licoarea împăraților” datorită faptului că era unul din vinurile casei imperiale din Viena. Până în 1989, vinul era destinat în mare parte doar exportului (RDG, RFG, URSS, Cehoslovacia).

Vinurile de Lechinţa au cucerit numeroase medalii de aur și argint la concursuri internaționale și naționale de prestigiu. Vinul are o aciditate de 4,5-6 (echilibrată) și un potențial alcoolic de 12-13 grade și se obțin 200 gr zahăr/litru.

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.