Adevăraţii vinovaţi

Holistic

Până acum, viaţa m-a învăţat următoarele lucruri: ca să fii fericit nu ai nevoie nici de bani mulţi, nici de un corp perfect, nici de o carieră strălucitoare sau de o maşină puternică şi nici măcar de un partener. Ca să fii fericit e uneori de ajuns să te cunoşti şi să înţelegi cine eşti, de unde ai venit şi încotro te îndrepţi.

Viaţa pe care o trăim are un tipar lăuntric. Se spune că, la fiecare şapte ani, mintea şi corpul trec printr-o criză şi printr-o schimbare. În primii şapte ani, copilul e concentrat pe sine, ca şi cum ar fi buricul pământului. După şapte ani, începe aventura cunoaşterii celorlalţi, interesul fiind faţă de semeni având acelaşi sex. După 14 ani, apare interesul pentru cei de sex opus, romantismul şi poezia. La 21 de ani, ambiţia devine mai importantă decât dragostea, singura preocuparea a omului fiind aceea să fie competitiv şi să iasă învingător. Abia după 28 de ani începe să înţeleagă că nu toate dorinţele se pot împlini, în timp ce la 35 de ani, energia vieţii atinge punctul omega. De acum, omul nu mai este interesat de revoluţii. Face parte din societatea aşezată. De la 42 de ani, îşi fac deja apariţia bolile, semn că viaţa intră în declin. Religia începe să devină importantă pentru că e preocupată de moarte. La 49 de ani, omul devine tot mai puţin interesat din punct de vedere sexual de ceilalţi, preferând natura şi contemplarea ei. La 56 de ani, matur, renunţă la lume şi devine interesat doar de sine, îmbogăţit cu experienţa vieţii pe care a trăit-o. Vârsta de 63 de ani e cea în care se închide de tot în sine, energia fiind aborbită în interior, iar 70 de ani e perioada în care e pregătit să plece din această lume fiindcă simte că a sa călătorie se apropie de sfârşit.

Am recitit toate aceste lucruri scrise de înţelepţi gândindu-mă la tânărul care a părăsit lumea noastră în cea mai frumoasă perioadă din viaţa lui, între 21 şi 28 de ani când, la fel ca şi pe alţii, l-a condus ambiţia, dorinţa de succes şi nebunia. Nu şi-a dat şansa să treacă pragul acestei perioade ca să înţeleagă că nu toate visele se pot împlini chiar dacă eşti extrem de ambiţios, pe unele trebuie să le laşi în cutia cu amintiri pur şi simplu.

Fie că a vrut, fie că nu a vrut, a ieşit din lumea aceasta alegându-şi singur poarta. Ştia să facă lucruri la care alţii nici nu îndrăzneau să viseze, le punea chiar el în practică pe propria maşină, îşi găsise deja jumătatea, o femeie frumoasă, avea toate şansele să deseneze împreună cu ea tabloul fericirii, aşa cum e el conturat în mintea oamenilor încă de mici fiindcă aşa suntem învăţaţi încă din fragedă copilărie: „ca să, trebuie să”.

Doar că undeva, pe parcurs, reţeta nu a mai funcţionat.

Poate fi de vină şi atitudinea faţă de muncă. Este foarte posibil ca meseria să devină mai mult decât un mijloc de a-ţi câştiga pâinea de zi cu zi. Unii spun că le place aşa de mult ce fac, iar asta însemnă că sunt „pasionaţi”, au ceva în plus faţă de cei care merg cu lehamite la serviciu la 8.00 dimineaţa şi rup uşa la 16.00. Numai că, atunci când devii obsedat de munca ta, există riscul ca ea să-ţi ocupe tot timpul şi tot spaţiul, să nu mai existe loc pentru nimic altceva, nici măcar pentru tine. Este adevărat că trăim într-o lume dement de concurenţială, că orice loc pe care îl lăsăm liber îl poate ocupa un altul, dar, într-o bună zi exact asta se va întâmpla fie că vrem sau nu. Toţi vom elibera locul pe care îl ocupăm pe pământ ca să facem loc altora, unei noi generaţii. Încă nu s-a întâmplat ca vreunul dintre oameni să nu moară.

În ce priveşte maşinile şi fericirea aici discuţia e destul de complicată. Ştiu că a deţine o maşină puternică înseamnă, în lumea noastră, să transferi puterea ei în şoferul care o stăpâneşte. Am văzut însă destule cazuri pe dos, poate prea multe, dovadă că puterea unui om vine din el însuşi, nu din „caii” pe care-i ţine în hăţuri.

Cert este că, într-o ţară ca România, în care ne înghesuim toţi pe aceleaşi drumuri de căruţă, eu una nu văd rostul maşinilor de putere foarte mare, modificate de fiecare după cum îl duce capul sau banii pentru că pentru că nu ai efectiv unde să te dai cu ele la viteza pe care unele sunt capabile să o atingă, iar dacă tot ai modificat atât la ele vei vrea să experimentezi şi o vei face pe aceleaşi drumuri pe care circulăm noi toţi. V-aţi întrebat ce se întâmpla dacă, la ora în care Andrei rula cu 200 de km la oră pe strada Industriei trecea cineva strada pe zebră? E una chiar la câţiva metri de locul accidentului. Sau ce se întâmpla dacă se afla cineva pe trotuar sau venea o maşină pe contrasens? Mureau oameni nevinovaţi sau rămâneau pe veci în scaune cu rotile. Şi asta pentru că oricine în această ţară poate face ceea ce a făcut şi el, fără să-l oprească nimeni. Poate modifica maşini indiferent cât de vechi şi de uzate sunt, poate urca la volanul lor fără nicio oprelişte, poate testa modificările pe orice drum. Pentru asta sunt alţii de vină, legiuitorii.

Am inhalat ieri, la capelă, având vizavi de mine un poliţist care dirija traficul, gaz de eşapament cât pentru 10 vieţi, scos de maşini vechi şi foarte vechi care au lăsat dungi negre pe asfalt. În mod normal, poliţistul de lângă mine cu Garda de Mediu şi Autoritatea Rutieră alături ar fi trebuit să ia toate actele la control şi toate maşinile la revizie. Dacă au depăşit norma de poluare scrisă în cartea tehnică, să fie confiscate pe loc, iar şoferilor ridicat permisul. Nu s-a întâmplat aşa pentru că fie nu avem legi, fie nu este cine să le pună în practică. Am închis cu toţii ochii şi ne-am acoperit nările înduioşaţi de toate poveştile despre drama sentimentală pe care o rostogoleşte gura lumii.

Dacă tot am ajuns aici, poate că nu ar fi rău să ne gândim la o altă idee inoculată de societate şi acume că există un tipar şi nu ai voie să te abaţi de la el: un om care te-a iubit cândva este obligat să te iubească la nesfârşit, iar dacă s-a şi căsătorit cu tine este condamnat să rămână cu tine pentru tot restul vieţii chiar şi atunci când nu mai simte nimic. Însă rezervorul de iubire se poate goli la fel ca şi cel de la maşină, mai ales când uiţi să-l mai alimentezi din când în când, iar agăţatul cu disperare de trecut şi de amintiri nu foloseşte la nimic. Cărţile ne spun că asta nu e iubire, e dependenţă, asemănătoare cu dependenţa de alcool sau de droguri sau – de ce nu? – de viteză. După un consum îndelungat, nici măcar nu le mai simţi gustul, dar senzaţia este că nu mai poţi trăi fără ele. Doar senzaţia.

Iubirea adevărată este atunci când vrei ca un om să fie fericit chiar şi cu preţul nefericirii tale. Dar câţi dintre noi suntem capabili de această generozitate? Prea puţini, deşi niciunuia nu ne-ar plăcea să fim ţinuţi cu lanţuri, nici măcar în relaţii. Chiar şi aşa, îl judecăm aspru pe cel care vrea să plece, în loc să-i deschidem uşa şi să-i spunem: „mulţumesc pentru tot ce a fost frumos”.

Multă lume caută vinovaţi pentru ce s-a întâmplat. Eu cred însă că adevăraţii vinovaţi pentru ceea ce se întâmplă în vieţile noastre suntem chiar noi înşine pentru că nu vrem să-i acceptăm pe oameni aşa cum sunt şi nu vrem să înţelegem că trăim pentru că a fost nevoie de noi în existenţa aceasta, pentru că suntem unici şi irepetabili.

Viaţa este frumoasă cu toate imperfecţiunile ei fiindcă tocmai imperfecţiunea are în ea posibilitatea de a evolua, ea aduce bucuria pentru nou, extaz şi aventură. Imperfecţiunea înseamnă că eşti viu şi viaţa continuă. Perfecţiunea e doar atunci când ai murit fiindcă abia atunci nu mai poţi schimba nimic.

Cristiana Sabău

A absolvit Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, secţia română-franceză. În 1996 a debutat în mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu mai multe instituţii de presă printre care Ziua, România Liberă, Europa FM, Radio 21,Radio România, Mediafax, NewsIn, Realitatea TV. În 2011, anul în care a fondat publicaţia Timp Online, a primit distincţia "Jurnalistul bunei guvernări", decernat de Asociaţia pentru o Românie Curată pentru investigaţia care a dus la demisia unui ministru din Guvernul României.
Cristiana Sabău

Google Ads-sub articol

Comentarii

  1. Racing

    Acești tineri ar trebui să urmeze cursurile unei școli de pilotaj defensiv și să nu transforme drumul public și mașina într-o competiție. Copiii pasionați de sporul cu motor trebuie să fie inițiați de la vârsta de 10 ani pe karturi. Slalomul și apoi Viteza în Coastă le formează deprinderile și feelingul necesar pentru accederea în Campionatul Național de Raliuri. Dupa vârsta de 14-15 ani când încep să ajungă la pedale pot să pășeasca către automobile,prima dată pe circuitele special amenajate , apoi pe trasee de Viteza în Coastă scurte de până la 5 km. Avem și noi în țară câteva astfel de locuri unde se pot antrena. Odată ajunși acolo ar trebui să înceapă cu o mașină mai puțin performantă pentru a se putea obișnui cu competiția. Cam aceștia sunt pașii de urmat pentru cei care vor să își consume adrenalina in acest mod.
    Din păcate, aceste etape sunt arse sau ignorate, poate și din motive financiare pentru că sportul cu motor este unui costisitor.La implinira vârstei de 18 ani,după ce obțin permisul de conducere,achiziționează un automobil cu care vor să demonstreze talentul lor. Asta și cu largul concurs al familiei care se implică financiar în această poveste, ignorând faptul că îi pun în pericol viața lui și a celorlalți participanți la trafic.Nu ai voie să urci la volanul unei mașini peste 100 cp numai după ce ai condus macar vreo 20000 de km o mașină mai puțin performantă. Sunt țări în care in primii ani trebuie să ai în dreapta pe cineva care are permis de conducere de mai mult timp.
    Așa a fost și cu acest tânăr teribilist care și-a folosit inteligenta în scopuri restrânse.
    Dumnezeu să-l odihnească!

    (0)
  2. Morar Atticus

    Da, frumos articol. Bine punctat…
    Ca o paralela, vreau sa atrag atentia asupra unui aspect, considerand ca doar împreună putem schimba ceva.
    In urma cu cativa ani murea o familie de tineri in cartierul Viisoara, avand accident la trecerea de nivel cu calea ferata.
    Apoi autoritatile s-au sesizat, au taiat pe cativa zeci de metrii in stanga si in dreapta vegetatia, pentru a asigura maxim de vizibilitate, pentru soferi.
    De ce trebuie sa moara oamenii ca sa facem lucruri bune, corecte?
    Vreau sa atrag atentia ca trecerea de pietoni de la Posta Veche, spre Biserica Reformata este extrem de prost luminata!
    Azi dimineață eram la volan in jurul orei 7,conduceam dinspre Winnmarkt spre Odobescu, viteza legala sub 55 km/h… Totusi am fost la un pas sa acrosez un pieton, aflat pe trecere si îmbrăcat complet in negru…
    Pur și simplu nu l-am vazut!
    Nu înțeleg de ce nu se poate lumina corespunzator acea trecere de pietoni?!
    Trebuie sa moara inca o persoana poate doua pana cand se rezolva problema?
    Nu cred ca sunt singurul sofer care are această problema.
    Multumesc

    (1)
    • Ciprian

      Sa mergi noaptea pe centura, în drept cu Eon Gaz. S-a marcat o trecere de pietoni acolo, e bezna totală, o vezi la 5 metri.

      (0)
  3. Paul

    Un articol bun.Ce a fost interesant la acest caz si a avut un asa mare interes este faptul ca a atins toate situatiile vietii :tinerete,dragoste,bani ,masini puternice ,dezamagiri si moarte.La fel ca o telenovela sau un poem de succes.Dar nu a fost un film sau o poveste, este viata reala care a avut un sfarsit tragic .Invatamintele poate o sa le traga fiecare singuri am putea zice ,dar mai mult ca sigur peste ceva vreme o sa uitam si fiecare is va trai viata la fel dupa cum doreste.

    (0)
  4. eu

    E clar ca omul si-a iesit din minti si undeva a pierdut controlul, ori al mintii ori al volanului. Acest lucru e regretail si a dus la tragedie. Dar ….
    Din nefericire mediatizarea excesiva a unor astfel de evenimente pot arata unora cu mintea mai slaba ( si din comentarii am vazut ca sunt suficienti) , ca acest tip de ”iesire din probleme” este si el o solutie.
    Adica aceasta solutie dureroasa de iesire din o criza , poate fi vazuta ca teatrala sau eroica de catre unii.
    Acum e foarte usor sa dezbatem si sa razdezbatem acest subiect dar ce s-a intamplat cu adevarat stiu doar Dumnezeu si Andrei (RIP) .
    Acesta e doar un punct de vedere personal pe care nici macar nu incerc sa-l sustin ca este cel corect. In imensitatea anormalului acestei situatii ma simt tare mic.
    Calitatea stirilor de pe acest portal este indubitabul buna, dar oare nu ar fi nimerit niste pareri de la niste psihologi care sa explice mecanismele prin care putem sa oprim sau sa tinem sub control mintea in anumite situatii mai complicate?
    Astfel de articole cred ca ar fi utile si educative.
    In ceea ce priveste fumul de cauciuc ars si gazele de la capela, nu as fi foarte aspru cu cei ce le-au produs. A fost modul lor in care si-au exprimat/exteriorizat o durere sau un mesaj de adio.
    Iar despe legiutori? , La asa legiutori avem exact asa popor!
    Daca legiutorii nostri s-ar afla acum in locul lui Andrei (RIP) cu siguranta noi pe pamant am avea nu numai o viata mai buna ci si o linie telefonica verde cunoscuta si popularizata in asa fel incat sa stie oricine, unde un om indurerat poate suna intr-un moment de ratacire si sa caute un sfat/ sa se descarce sufleteste/ sau pur si simplu sa treaca mai usor peste un moment in care mintea si poate sufletul, o iau razna.
    Pace!
    RIP Andrei!

    (0)
    • Legat de psihologi aş vrea să spun că am risca să scriem nişte teorii. În fapt, fiecare om e unic şi un specialist adaptează la nevoile lui fiecare teorie.

      (1)
    • gânditorul de la Hamangia

      Inutilitatea unui astfel de mijloc rezultă din faptul că, cel care ajunge la o astfel de stare nu vrea să recunoască faptul că este ”bolnav” și are nevoie de tratament, de fapt refuză ostentativ ajutorul care, poate i-ar reda starea normală, iar majoritatea nici nu-și dau seama că au ajuns pe fundul prăpastiei!!!

      (0)
  5. Balan Marius -ecologist PV

    Adrenalina din tinerete trebuie consumata cumva. Pacat insa ca nu este folosita in sport, drumetii, etc. Un lucru extrem de negativ s-a intamplat la nivel de UE si implicit si in Romania. Eliminarea serviciului militar. Astfel dupa minimum 12 luni de experienta militara, de program riguros si multe aplicatii pe campurile de instructii, tinerii se intorceau pe vremuri , barbati adevarati cu multe lectii de viata invatate. Tarile constiente cum sunt Grecia nu si-a scos serv. militar. Totusi si la noi se practica un lucru bun dar nu suficient; Serviciul militat voluntar. Cine sa se ocupe de tineri in prezent ? Statul mafiot nu are vreme, banii sunt cheltuiti pe magarii(a se vedea comanda guvernului pt. agende de 800 lei bucata)parintii sunt la munci in Europa. In cele mai multe cazuri copii , tinerii in formare au lipsa pe tata sau pe mama si in cele mai dure situatii sunt ingrijiti de bunici. Bunici care la ora 19-20 sufla in lampa sau sting lumina si se aseaza obositi in pat. Cine sa-i mai supravegheze pana dimineata si in special pe elevi. Grupa de varsta care creaza probleme in ascultare a scazut simtitor. Daca facem o statistica numai cu accidentele de vineri si sambata seara cu cei care umbla pe la discoteci , te infiori. Pericolul pentru tineri si familiile lor nu este un razboi ci chiar masinile si modul gresit de manifestare. Acuma multi din cei tineri o sa ma acuze ca sunt depasit. Nici vorba , ma incadrez in grupa descrisa de Cristiana Sabau la cea usor trecuta de 60. In nici un caz nu m-a retrag in casa sa imi consum energia in interior si sa ma izolez. Sunt exact pe dos fata de descrierea din articol facut pe grupe de varsta. Dragi tineri baieti ! As vrea sa nu o luati in nume de rau ca am amintit ceva de Armata aici. As vrea sa fiti cu totii BARBATI adevarati, mandrii, sa stiti sa trageti si cu pusca atunci cand va fi cazul, si dupa cum merge lumea cu siguranta va fi nevoie de voi. sa stiti sa va feriti de rele sa stiti sa crasniti din dinti atunci cand nu va vin toate pe tava, sa stiti sa va comandati singuri si sa va infranati gesturile. Chiar doresc ca nimeni sa nu mai sufere nici macar o zgarietura din cauza masinii de exemplu. Viata frumoasa tuturor dar cu bagare de seama !Luati-o ca pe un gand bun de tata.

    (0)
    • Al

      Omule, greșești profund cu serviciul militar obligatoriu. Tu ți-ai trimite copiii să facă asta? Dacă răspunsul este da, atunci n-ai înțeles nimic din beneficiile libertății. Serviciul militar obligatoriu e o prostie, te prostește, și doar proștii îl regretă și consideră că e benefic. Iar Grecia are mari probleme de frontieră cu Turcia și este obligată să-l mențină. Încă o dată, meditează la ce ai scris, poate îți revii.

      (0)
    • Ștefan Pop

      Felicitări d-le Bălan Marius ! Ați scris un comentariu cu maximă competență !

      (0)
  6. Doina Orza

    Aveți foarte mare dreptate. Din păcate în România se trăiește haotic fiecare considerând ca are dreptul sa facă ce vrea fara a respecta legea, fără a fi conștient ca ieșind în trafic ca și conducător auto ești responsabil nu numai de viata ta cât și de a celorlalți.

    (0)
    • gânditorul de la Hamangia

      Este în totalitate adevărat ceea ce ați scris. Din ceea ce a adus democrația, majoritatea oamenilor au înțeles numai ce le convine, adică libertatea. Dar orice drept presupune și asumarea obligațiilor ce rezultă din acesta. Poți să-ți practici drepturile dar să nu lezezi drepturile semenilor tăi, să nu le faci rău nici altora, dar nici ție însuți. Din păcate nimeni din țara aceasta, nu s-a preocupat de educația populației în sensul de a face cunoscute toate aspectele legate de democrație, nici chiar mijloacele de comunicare în masă, care au menirea prin definirea principalei sarcini pe care trebuie să o aplice în practică, aceea de formatori de opinie prin educație. Din păcate, nici biserica creștină, care ar putea să contribuie la educația cetățenească, prin morala creștină, care trebuie să țină seama de sensul vieții omului pe pământ, acela al cunoașterii lui Dumnezeu, reîntoarcerea cu fața la Creatorul și, prin creație devenit Stăpânul nostru, adică a trăi în comunitate cu EL, căruia trebuie să-I dăm ascultare și să aplicăm întrutotul cele zece porunci, care prevăd în ultimele șase, principiile după care trebuie să se desfășoare relațiile sociale bazate pe iubirea aproapelui. Toate acestea nu se pot realiza de la sine, doar cunoscând voința lui Dumnezeu atât prin studierea Sfintei Scripturi, dar mai ales prin predică, prin explicarea a ceea ce am studiat, deoarece în general, clerul are pregătire suficientă pentru a ne ”traduce” ceea ce rezultă din cuvântul Tatălui nostru Ceresc, care ne dă sfaturi pentru ceea ce trebuie să facem în orice situație ivită în viața socială. Cuvântul lui Dumnezeu este ADEVĂRAT și în actualitate, nu s-a perimat în mii de ani. Tatăl Nostru ”atât de mult a iubit lumea (OMUL), încât și-a jertfit Unicul Fiu, pe
      Iisus Hristos, pentru ca cel ce crede în EL să nu piară ci să câștige viața veșnică și prin EL ne-a adoptat și pe noi ca fii și moștenitori ai promisiunii LUI.

      (0)
  7. raul adrian

    Cu un singur lucru nu sînt de acord ,in legatura cu ce ati scris in acest articol.
    Deci de la 49 de ani nu mai simti atracție sexuală ptr partener ???

    De la 56 de ani esti năuc singuratic …….si de la 60 de ani te duci …..! Sint vorbe in vînt, sînt studii inutile si pe oameni bolnavi.
    Ia uitați la conducătorii Romaniei ce apetite de , creștere, au …..!!

    In rest ….toate bune.

    (0)
    • Nu, nu asta înseamnă. Nu mai eşti interesat de ceilalţi dacă totul a mers bine. Povestea cu sexul începe să pară puţin imatură. Oricum, un om trecut de jumătatea vieţii începe să fie ridicol căutând să cucerească, indiferent cum o face. În India, de exemplu, se spune că e vârsta la care omul trebuie să-şi îndrepte faţa spre pădure şi spatele către viaţa lumească. Iar a privi în interior nu înseamnă să stai în casă singur.

      (0)
    • @raul

      ai 49 si nu ca in articol?
      astepta inca 2…3 ani…la unii e gresita varsta in buletin!

      (0)
  8. Balan Marius -ecologist PV

    Spatele catre viata lumeasca ??? Mai concret sa faci ca si tanu Tariceanu. Adica sa o iei pe a cincea muiere. Nici Deddy nu este mai prejos. Traiasca familia traditionala si invataturile ei !Sa vedem acuma cum este apreciat comentariul ?

    (0)
  9. Balan Marius -ecologist PV

    AL; te intreb doar atat. Ce varsta ai, dar fi sincer. Si inca una. Crezi ca Romania poate dormi linistita si nu are probleme de frontiera ?

    (0)
    • Al

      Sunt sincer, nu dau detalii din viața personală. Și cred că România își permite să nu aibă serviciul militar obligatoriu.

      (0)
    • Al

      Am observat că unii oameni mai în vârstă au nostalgii totalitare. De asemenea, am observat că la o mare parte din generația mai tânără există o admirație pentru ideile socialiste. Toate aceste persoane au o trăsătură comună: au un deficit cultural.

      (0)
  10. cc

    Sunt idei cu care sunt de acord . Am ezitat zilele acestea să comentez, din respect față de cei care l-au piedut pe Andrei.
    Care judecând după mulțimea prezentă la funeraliile sale a fost iubit şi apreciat în comunitate.
    În fiecare moment facem alegeri şi trăim cu ele.
    Dar le facem prin prisma uneiei rațiuni limitate, deciziile care ni se par cele mai bune azi nu aduc cele mai bune rezultate în viitor. Ca şi oameni evoluăm în fiecare zi.
    Referitor la mulțimea prezentă se pot observa două caracteristici diferite.
    Individualismul specific noii generații – tineri influențat de subcultura Fast&Furios( nu în termen peiorativ, ci în sens sociologic). Tinerii aceştia trăiesc într-o lume cu propriile reguli, simboluri , jargoane presărate de termeni de tip tunning, cai putere , mărci şi solidarități de tip.”brotherhood”. Sunt printre cei care produc minirevoluții la nivel social, aduc noi idei, conectați la global. Lumea lor are limite care trebuie doborâte. Că e vorba de recorduri de viteză sau nr de cai putere, la vârsta lor contează provocările.
    Cealaltă parte din mulțimea prezentă , majoritară vine din partea celor mulți pentru care lumea are limite care trebuie respectate.
    Frontierele oferă stabilitate, noul e periculos. Sunt cei care asigură stabilitatea unei societăți , rezistența ei în ansamblu. Nu toate practicile noi pot fi adoptate, doar după ce şi-au dovedit utilitatea practică şi socială.
    Ca şi soluții pentru tinerii pasionați de motoare, ideea circuitelor închise unde cei pasionați de motoare ar putea practica securitar pasiunea lor, ar fi una de luat în calcul.Racing a exemplificat.perfect.
    Ca şi soluție mai generală pentru toți ar trebui deschisă discuția despre sănătate mintală , depresii.
    Iar la nivel educativ poate că tinerii ar.trebui orientați spre practicarea regulată a mişcării şi sporturilor,integrarea sportului în deplasările cotidiene, adoptarea mijloacelor de transport durabil şi colectiv între localități
    (refacerea.infrastructurii feroviare).
    Şi conştientizarea colectivă cu privire la poluare.
    RIP Andrei.
    Pentru posesorii de maşini puternice, plăcuța dricului marca Toyota înmatriculată RAI nu garantează destinația.
    Atitudinea voastră deja moderată pt majoritatea dintre voi, pe drumurile publice, da.

    (0)
    • Zorro

      Eu nu am comentat nimic pentru ca nu cunosc subiectul!
      Ce respect sa am pentru niste oameni care fac galagie si ard cauciucuri la o inmormantare???? O inmormantare este un moment solemn unde aprinzi o lumanare si zici o rugaciune! Atat!!!!
      Prin analogie…Daca mortului ii placea cel mai mult in viata… sa smulga ghearele pisicilor? Era intr-o gasca cu oameni cu aceleasi placeri cu a lui… inteleg ca la slujba de inmormantare in capela se smulgeau gheare la pisici in semn de respect??? Ganditi-va si voi la alte exemple!
      De ce toleram promovam astfel de prosti????
      Pe partea cealalta, daca a fost un accident – nu e nicidecum o chestie de mandrie… un inconstient, mai ales ca avea familie!
      Daca a fost sinucidere… la fel… popii o sa dea cu subsemnatul sus… nu conteaza… nimic nu conteaza… doar sa invatam ceva din aceasta intamplare!
      INGINER este un om care a adus plusvaloare domeniului in care activeaza… nu cineva care sparge softuri facute de altii… ala e haker!!!
      Soferi nu sunt cei care fac drifturi la lac… nu cei care fac galagie cu tobele gaurite… aia sunt niste oameni neimpliniti!!!!
      Nici unui om normal nu-i face placere sa auda o masina galagioasa si sa simta miros de cauciuc ars… Restul sunt povesti si promovare inutila a unui curent morbid!!!
      Odihneasca-se in pace copilul asta, parintilor si sotiei putere sa treaca peste acest necaz!!!!

      (0)
  11. Anonim

    Nu poți să iubești adevărat cu prețul nefericirii tale. Cum poți sa iubești adevărat dacă ești nefericit ? 🙂
    Va recomand cartea lui Anthony de Mello – Conștiența, capcanele și șansele realității. O găsiți și gratuit pe Google în format PDF.

    (0)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Toate comentariile vor fi moderate (aprobate manual).

Vă rugăm să respectați următoarele reguli:

  • 1. Să vă referiți doar la articolul la care postați comentariul.
  • 2. Folosiți un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
  • 3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legatură cu textul.
  • 4. Autorul articolului poate fi criticat pentru eventuale greșeli, incoerență, lipsă de documentare etc.
  • 5. Numele folosit să nu fie nume de personalități ale vieții publice sau parodieri ale acestora.
Nerespectarea regulilor menționate mai sus va duce la ștergerea comentariilor, fără avertisment și fără explicații.