Primăvara şi-a intrat în drepturi, iar cei care vor să intre în anotimpul cald cu un tonus bun, dar şi cu o siluetă adecvată, trebuie să înceapă să facă mişcare. Pădurile din jurul oraşului sunt numai bune pentru alergări uşoare, accesul e gratuit, iar peisajul superb. Preşedintele Asociaţiei Sportul pentru toţi, Sorin Costin, atrage însă atenţia că alergatul nu trebuie să devină o obsesie.
„Pe alergători îi leagă o mică nebunioe, plăcerea de a se întâlni, de a perpetua mişcarea şi endorfinele secretate excesiv după alergare. Conform principiilor antice: dacă vrei să fii sănătos, aleargă, dacă vrei să fii frumos, aleargă, dacă vrei să fii liber, aleargă. Eu alerg pentru toate. Am alergat din copilărie, de la 5 -6 ani, fiindcă am avut părinţi care au alergat, bunici activi. Cred că înainte de a citi am început să alerg. Nu alerg în fiecare zi. Doar din două în două zile. În celelalte, mă ocup de latura estetică. Alergatul îl văd ca un fel de prăjitură. Nu cred că sunt contraindicaţii pentru alergat. Contează, la fel ca în toate, doza, momentul când trebuie să te opreşti – pentru că sunt momente când trebuie să reduci – şi mai ales contează ca stil de viaţă şi nu ca întâmplare sau distracţie de vacanţă. Avem exemple de alergători la infinit pe care îi ţine corpul cât îi ţine şi după aceea s-ar putea să regrete. Eu cel puţin am multe cunoştinţe care s-au paradit datorită exceselor. Ca şi în artă există un delir aproape mistic al alergării în care ai început şi nu te mai poţi abţine, nu mai vezi nimic în viaţă decât alergarea. Cred că aceasta e o mică exagerare, dar, ca sănătate, ca doză homeopatică, alergarea este singurul element care nu deranjează, nu a îmbolnăvit pe nimeni şi ne şi apropie ca prieteni”, a spus Sorin Costin.
Întrebat ce părere are despre alergatul prin păduri, el a răspuns: „Bistriţa e plină de păduri. Probabil că acesta este cadoul pe care ni l-a făcut natura, doar că, pe lângă noi, sunt animale negre care ne pun maşini în faţă, ne taie copacii, ne betonează aleile. Să profităm pentru că s-ar putea să le spunem nepoţilor noştri că aici era odată o pădure. Toate pădurile sunt potrivite pentru alergare. Nu există timp nefavorabil, ci echipament nepotrivit. Eu m-am născut lângă Pădurea Codrişor, şi mai ales acolo am alergat, dar vin des şi în Schulerwald”.
Adaugă comentariu