„Câţiva dintre noi, nu ştiu dacă mulţi sau puţini, au acest dar să-şi păstreze întreaga viaţă privirea curată a unui copil. Mulţi nu au scris în viaţa lor un vers, dar îşi păstrează privirea curată din prima lor copilărie”, a spus, la Bistriţa, Mircea Cărtărescu, vorbindu-le celor prezenţi la lansarea romanului său „Solenoid” despre poezie.
„Eu sunt poet, nu sunt nimic altceva. Am fost de la început poet şi voi muri poet. Chiar dacă nu am mai scris niciun vers de 25 de ani, tot ce am scris eu cred că este poezie. Felul în care eu trăiesc, felul în care eu văd lucrurile şi le înţeleg sunt felurile de a exista în lume ale unui poet. Poezie, după cum ştiţi, nu înseamnă numai genul literar respectiv, numai textele care nu sunt în duse până la capătul din dreapta al paginii. Poezie înseamnă fundamental un fel de a trăi în lume, de a înţelege lucrurile şi de a fi. Asta e poezia, ca şi filosofia care nu înseamnă comentarii, la comentarii la alte texte”, a spus Mircea Cărtărescu.
El a continuat spunând că poezia este „un fel de a înţelege lumea, ce se petrece cu noi”.
„Poezia înseamnă pentru mine, fundamental, o privire curată şi pură, gunuină asupra lucrurilor, privirea cu care un copil, dinainte de stadiul oglinzii despre care vorbea Freud, şi care se întâmplă pe la 30 de ani, priveşte lumea, înainte ca eul să se fi constituit, înainte ca raţiunea să fi strâmtat foarte mult domeniul de înţelegere a cosmosului şi a fiinţei omeneşti. Un copil sub vârsta de 3 ani înţelege mai curat şi mai strălucitor lumea. Câţiva dintre noi, nu ştiu dacă mulţi sau puţini, au acest dar să-şi păstreze întreaga viaţă privirea curată a unui copil. Mulţi nu au scris în viaţa lor un vers, dar îşi păstrează privirea curată din prima lor copilărie. Pot privi o sticlă banală şi să li se pară un miracol, o minune a lumii. Acel om este cu adevărat poet. De aceea se spune că poezia înseamnă o fântână în mare”, a adăugat el.
Mircea Cărtărescu a spus şi că „nenumărate cărţi de poezie nu conţin niciun strop de poezie, ba chiar sunt antipoezie”.
„În schimb, vezi câteodată un om făcând un gest foarte frumos, un om care spune ceva neaşteptat, minunat. Este un poet adevărat. Un om care face ceva frumos cu mâinile lui, desenează ceva frumos, imaginează ceva frumos, care e el însuşi frumos, care e demn de a fi iubit, e poet. Din acest punct de vedere, eu încerc cel puţin să rămân poet, ceea ce înseamnă să rămân copil, imatur pentru totdeauna. Toţi prietenii mei îmi spun că sunt infantil, dar eu îmi asum acest lucru. Da, sunt infantil, prefer să nu iau decizii, să nu şofez dacă pot, prefer rărămân cumva visător faţă de lume pentru că aşa e cel mai bine şi mai frumos. Cum spunea şi Blaga: eu fiu al faptei nu sunt. Prin asta el definea poetul”.
Adaugă comentariu