Am un răspuns pentru dumneavoastră. Nu îi lăsăm în pace pentru că e nedrept să trecem mai departe, să dăm fila, fără să le cerem şi lor socoteală. Sunt la fel de responsabili ca şi Ioan Nelu Botiş. El a pierdut tot sau aproape tot şi nu e corect ca ei să-şi vadă în continuare de treburi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat şi să-şi numere banii din conturi. Nu e corect fiindcă au ştiut în ce mod i-au obţinut, au ştiut că acel mod are deasupra lui un mare semn de întrebare. Au ştiut, au tăcut şi au încasat, ceea ce nu e corect.
În acelaşi timp, continui să cred că Ovidiu Lăzăroaie nu mai poate fi jurnalist. Aşa cum lesne puteţi vedea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dânsul îşi vede de scrisul lui şi se comportă ca şi cum aceasta este normalitatea, iar eu nu pot fi de acord. O să tot ţip aici până când pe cineva va cuprinde ruşinea. Dacă se va întâmpla vreodată acest lucru. Dacă nu, atunci rămâne la latitudinea dumneavoastră, a cititorilor, să sancţionaţi acest comportament cum vă pricepeţi mai bine ştiind că un jurnalist care acceptă să fie plătit cu 8400 de lei lunar din acelaşi sac din care se îndoapă oameni politici şi funcţionari ai statului poate fi orice altceva mai puţin jurnalist.
Aşadar nu-i vom lăsa în pace pe oamenii aceştia. Cum au făcut conferinţe secrete de lansare a proiectului „Şansa la demnitate”, pot face una nesecretă în care să ne anunţe că, din spirit de solidaritate cu gestul onorabil al lui Ioan Botiş, se retrag şi ei. Credeţi că vor face asta? Eu zic să le dăm o şansă: şansa la demnitate.
Bravo Cristiana. Nu te lasa.