Necesitatea militară şi suferinţa umană
Un elicopter militar s-a prăbuşit. Ce mai contează tipul şi unde a fost modernizată avionica de pe el? Încă nu a fost elucidat cazul Iovan şi a luat naştere alt caz. O ţinem dintr-un dezastru în altul. Toate comentariile sunt exprimate în acelaşi registru şi se termină în trei zile. Tragedia rămâne să ne însoţească mica şi brava Armată, fără ca cei în drept să tragă cortina. Nu mai are sens să aşteptăm rezultatele anchetei. Este o singură cauză. Neînţelegerea rolului şi locului armatei de către preşedinte în calitate de comandant, de către Parlament în calitate de garant al suveranităţii poporului şi de către Guvern ca administrator.
Subfinanţarea cronică a armatei a dus la aceste catastrofe. Secretarii generali NATO au atras atenţia public asupra nivelului redus de finanţare, dar cine să audă. A fost nevoie să vină Putin spre gurile Dunării ca guvernanţii noştri să dea ca de pomană nişte bani pentru Armată. Toţi guvernanţii s-au comportat cu Armata mai rău decît un inamic potenţial. Militarii au regulile lor sacrosante în război. Ele sunt codificate de dreptul internaţional. Chiar dacă este duşman al poporului tău, unui militar inamic nu îi poţi genera mai multă suferinţă decât necesitatea militară, decât să obţii victoria cu minim de victime. Este un principiu de drept internaţional. Încalcarea lui duce direct spre poarta justiţiei. Acest principiu a generat constrîngeri şi limitari în proiectarea armamentului şi muniţiei pe de o parte şi în ce priveşte concepţia luptelor pe de altă parte.
Guvernanţii noştri cu Armata noastră se comportă încălcând flagrant şi acest principiu care este instituit pentru beligeranţi. Rezerviştii au fost catalogaţi ca inamici ai poporului. Activii sunt condamnaţi să folosească o tehnică ce trebuia casată de 20 de ani şi să moară în condiţii demne de tragedia antică. Câtă suferinţă a generat acest tragic accident aviatic în familiile victimelor, în familia extinsă a armatei şi în corpul naţiunii? Domnilor politicieni, toţi, aţi provocat familiilor victimelor, armatei voastre şi naţiunii voastre mai multă suferinţă pe timp de pace decât vă dădea voie legea internaţională faţă de o armată inamică şi în război. Voi sunteţi ocupaţi cu sutele de milioane de euro din conturile personale. Cu sufletul lipit de sufletele acestor militari eroi, cu inima lipită de inimile militarilor activi şi în cadenţa rezerviştilor, îmi exprim toată ura şi tot dispreţul faţă de toţi politicienii care au avut atribuţii faţă de destinul Armatei.
Colonel în rezervă Ioan Gaftone, consilier judeţean
Domnule Colonel: Suntem in 2014 si am evoluat democratic, indiferent ce se spune. Iata aveti la indemana FACEBOOK-ul si cine va opreste sa puneti de o iesire in strada in toata tara in fata Prefecturilor. Primii care aveti timp sa organizati asa ceva sunt chiar militarii aflati in rezerva. Amintiti-va ca politistii au facot-o deja, aruncandu-si caschetele pe la gardurile COTROCENILOR. Nu va fie frica de CURTEA MARTIALA ca nu este vorba de nesupunere. Chiar daca nu avem o stare reala de razboi, il avem pe cel intern de 25 de ani de nepasare si nesimtire politicianista de la toate guvernele care s-au perindat. Dati-le o lectie si d-vs. MILITARII, si cu siguranta veti fi sustinuti de toti romanii, inclusiv de DIASPORA.
soldatii romani sunt kamikaze…..doar banii ii intereseaza…. intre viata si bani ei aleg dolarii!!!!
Pacat ca nu ai curaj sa iti treci numele 🙁 >
Cred ca mai kamikaze decat voi cei ce se ascund nu sunt in tara aceasta, probleme sunt peste tot insa este mai usor sa barfim decat sa acceptam adevarul.
Urmăresc cu interes articole semnate de domnul Gaftone. Eroismul militarilor pe timp de pace pare a fi un non sens, dar este o reaitate durerosă de care ne facem vinovați fiecare în parte. Conform Constituției Românie suveranitatea naţională aparţine poporului român iar Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. Care este solidaritanea nostră față de eroii și famiilie acestora, unde sunt politicieni de mucava când soldați mor din lipsa de echipamente în exerciții militare.
Cu respect, domnule Bălan, vă amintesc că militari nu au dreptul să facă politică, iar demonstrați politice cu atât mai puțin.
Responsabilitatea este a noastră, și sper ca cei plecați la ceruri să ierte neputinței noastre.
Stimate Domnule,SAFRIUC: cunosc f. bine acest aspect. La randul meu sunt subofiter in rezerva a armatei. Daca cititi cu atentie, am spus ca, tocmai rezervistii pot sa ia o atitudine in acest sens. Cred ca va amintiti cum POLITISTII si Sindicatul lor, care au manifestat la COTROCENI au facut-o pt. dotare, ca vorba aia, umblau cu sticla de plastic de 2L in masina dupa benzina in imprumut, s-a dat la tv asemenea imagini, si cred ca si ei au acelasi statut ca si ARMATA. Ca cetatean , care am facut armata, si una serioasa fiind militar de PAZA si EXCORTA la BATALIONUL DISCIPLINAR BISTRITA, doresc tot binele din lume ARMATEI, MILITARILOR si FAMILIILOR acestora.
Pacat de cei morti si de familiile lor. In armata sunt multe „bube” care trebuiesc rezolvate. Sunt multi „sefi” promovati pe alte criterii decat cele de competenta. Si in armata ca si in alte institutii ale statului promovarea este pe alte criterii. Asa ca, mortii cu mortii si viii cu interesul pilelor, relatiilor si cunostintelor.