Generatia cu parinti de decor

19 iunie 2014 de Cristiana Sabau TimpOnline.ro

Pentru comentarii dati click AICI

Nu-mi revin dupa ce ieri, o fetita de cel mult 10 ani, imbracata intr-o rochita probabil cu spatele gol, se machia intr-un salon ca si cum ar fi aranjat papusile pe un raft. Cosmeticiana ii pensase sprâncenele, dar nemultumita de tablou, ea continua cu inversunare sa se picteze. “Sa-mi mai dau cu putin glos? Crezi ca e de ajuns blush-ul?”, intreba in timp ce mânuia cele doua instrumente cu viteza.

“E de ajuns, esti foarte frumoasa!”, i-a raspuns cosmeticiana incercând sa o opreasca, dar nici vorba, copilul continua sa-si umple fata frumoasa si neteda cu tot soiul de chimicale. Nu am fost foarte atenta, dar probabil folosise si o cantitate insemnata de fond de ten ca sa semene cât mai mult cu un perete zugravit. Doar graba sa ajunga la serbarea de incheiere a clasei a III-a a determinat-o sa se opreasca. Altfel, poate ca ar fi stat cu orele in oglinda si ar fi continuat sa se urâteasca. Tipul care astepta sa se penseze dupa mine mi s-a parut floare la ureche.

Fetita nu era insotita, dar doamnele mi-au spus ca mama ei o trimite la salon si tot ea este cea care ii plateste sedintele de asa-zisa “infrumusetare”. La zece ani? Da, daca va puteti imagina! Am fost mult prea socata de tablou ca sa-mi vina in minte sa o intreb daca a citit povestile lui Ion Creanga, daca ii plac “Neamul Soimarestilor” sau “Povestirile istorice”. Pe vremea mea, acestea erau cadourile pe care ni le faceau parintii la zece ani, nu “sedinte la salon”, iar noi ne petreceam orele citind cartile pâna le stiam pe de rost de dragi ce ne erau si nu mânjindu-ne fata cu rujuri si mascara. Îmi amintesc apoi ca, la liceu, fetele care-si scurtau exagerat uniformele erau trimise de profesori acasa sa vina imbracate decent. Machiata nu aveai ce cauta nici macar in curtea scolii, cu atât mai putin in cladire sau in clasa.

Dincolo de nebunia parintilor – care e evidenta si nu stiu daca mai poate fi tratata intrucât vorbim de o generatie care a crezut aproape tot ce a vazut la televizor – eu una ma intreb cum pot accepta profesorii ca un copil de 10 ani sa vina la serbare intr-un asemenea hal. Chiar trebuie sa giram orice doar pentru ca unii au pierdut demult masura normalitatii? Ce drum va urma in viata un copil care, la zece ani, in loc sa fie pasionat de cunoastere, de carti, de muzica, de pictura sau sport e dedicat intru totul statului in oglinda si machiatului? Probabil va incepe sa-si bata parintii la cap ca vrea sa fie manechin, iar ei, in nebunia lor, vor da bani in stânga si in dreapta la tot felul de preselectii idioate girate de unii si de altii care promit ca, la un moment dat, progenitura va defila pe podiumuri, va aparea in reclame, va câstiga munti de bani si va vedea lumea. Vorbe! Traim in secolul in care poti alege – de pe internet – dintre milioane de oameni frumosi pe cei care transmit ceva dincolo de machiaj si eu cred ca asta fac atât agentiile de modeling, cât si designerii. Este mai mult decât exclus sa aiba vreo sansa la o cariera de acest tip un copil care s-a machiat de la 10 ani, iar la 20 are deja fata zbârcita. Chiar nu se gândeste nimeni la lucrurile acestea?

Mergând insa ceva mai departe pe firul intâmplarilor din copilaria de azi, eu vad peste tot eleve imbracate in cel mai deocheat mod cu putinta, care emana prin toti porii lor multa sexualitate. Cu pantaloni mulati, cu tricouri lipite de corp, cu parul vopsit in fel si chip, cu mese, cu mult ruj, cu blush si mascara dau iama pe portile scolilor ca si cum ar fi invizibile. Nu le vad parintii atunci când ies din casa, nu le vede portarul când intra dimineata in curte, nici profesorii care tin orele, nu le vede nimeni. Pentru unele adolescente, mersul la scoala nu este altceva decât un bun prilej de a “agata”, de a se alege cu un nou iubit. Toate “trofeele”, incepând de la rochii, pantofi, machiaj, par fals, unghii false, iubiti falsi vor fi etalate apoi pe Facebook si vor curge comentariile agramate “ce frumoasa e-sti!”, “minunat-o”, etc. Ce conteaza ca vine Bac-ul si ca vor pica toate pe capete? Importanta e sedinta foto din parc, rochiile mulate etalate in poze, pantofii, machiajul perfectionat dupa opt ani cel putin petrecuti prin saloane de cosmetica si investitii masive in mascara, blush, fond de ten, parfumuri de firma.

Cu siguranta ca, daca mergem in vizita acasa la unele cocote de felul acesta, nu vom gasi nicio carte, niciun CD cu muzica simfonica, niciun album de arta, dar vom da peste parinti deprimati ca nu au putut sa le cumpere cea mai scumpa rochie, cel mai cel blush, cei mai grozavi pantofi de firma, parinti acuzati din toate unghiurile ca nu-si iubesc progeniturile fiindca, daca le-ar iubi, le-ar lua si un BMW seria 5 cadou pentru absolvirea liceului.

Doamne ce mi-ar placea sa asist la un astfel de spectacol al acuzarii ca sa pot râde in hohote de toti tâmpitii care nu si-au educat copiii, care i-au lasat sa creasca precum niste buruieni intr-un lan, iar in momentul in care balariile erau atât de mari incât au sufocat si ultimul fir de iarba au uitat ca la 10 ani i-au trimis la cosmetica sa se penseze si sa-si umple fata cu fond de ten. Le-as aduce aminte ca acela a fost punctual zero al dezastrului. Restul sunt simple detalii firesti.

Pentru comentarii dati click AICI