O persoană pe care nu o cunosc nu a mai îndurat. Sub protecţia anonimatului, mi-a spus că Ioan Iany Moroşanu, fost director adjunct al AJOFM (cu salariu lunar de zeci de milioane de lei vechi), a refuzat să se prezinte la concursul pe postul lui restructurat. Drept premiu, a ajuns consilier al ministrului demisionar Ioan Botiş şi s-a dus direct la minister. Am scris povestea lui Moroşanu în Bistriţa 24. Textul îl puteţi lectura aici. Ulterior, am continuat să urmăresc acest caz şi am ajuns aici.
Sursa mea m-a informat corect. Nu ştiu nici în ziua de astăzi cine este şi nici nu vreau să ştiu. Ce-mi dă speranţă este că oamenii au decis să nu mai tacă. Cu orice risc, au început să spună ce nu e drept şi corect.
Am aflat ulterior că Asociaţia Parteneriat Euroactiv Bistriţa are legături cu familia Botiş, dar nu m-am documentat foarte bine aşa că mi-am înghiţi limba la o conferinţă de presă cu ministrul Botiş. Ştiam subiectul, dar nu voiam să-mi închidă el mie gura cu un răspuns în doi peri şi cu vreun citat adaptat din Biblie „Să tacă cei neinformaţi…”.
Aşa că am aşteptat. Întâmplarea face că am mers la bursa locurilor de muncă săptămâna trecută, am discutat cu un om foarte necăjit de 53 de ani care nu mai câştigase un leu din noiembrie şi, în timp ce vorbeam cu acest om, vedeam cu coada ochiului cum Alina Căpraru, fosta şefă de cabinet a lui Botiş, nu se mai oprea din făcut fotografii pe care să le posteze probabil pe undeva şi să se laude cu reuşitele. În timp ce vedeam toată maimuţăreala din colţul Asociaţiei Parteneriat Euroactiv, am simţit că mi se urcă sângele în cap. Era mult prea aproape şi mult prea evidentă discrepanţa între cele două lumi, lumea şmecherilor cu proiecte şi lumea amărâţilor fraieriţi de ei. Atunci mi-am spus că sunt obligată să aflu adevărul. De-asta sunt jurnalist, să aflu ADEVĂRUL.
Am venit acasă şi l-am căutat. Pe site-uri, prin pliante, peste tot unde am ştiut că există ceva. Cu informaţiile pe care le aveam, nu am putut dovedi că soţia lui Botiş ia bani de la Euroactiv, dar mi s-a părut suspect că are o firmă cu acest nume, că Alina Căpraru a mai înfiinţat o asociaţie „Şansa la demnitate”.
Lipsa de imaginaţie a acestor oameni care au folosit până la obsesie două cuvinte: „euroactiv” şi „demnitate” m-a ajutat să le dau foarte uşor de urmă. Luni seara, subiectul a fost preluat de Realitatea TV şi s-a pornit furtuna.
Motorul acestui taifun e un om simplu care s-a uitat în ochii mei şi a plâns în timp ce vorbea. Dacă nu era el, poate că aş fi trecut pe lângă standul Euroactiv şi mi-aş fi spus că nu are sens chiar dacă aş scrie. În fond, nimănui nu pare să-i mai pese. Noi lătrăm, caravana trece. Nimeni nu ne bagă în seamă. Aş fi plecat de acolo convinsă că e inutil să fii jurnalist în zilele acestea şi că e mai bine să-mi caut o meserie onorabilă. Dar omul acela pe care simt că mi l-a scos Dumnezeu în cale m-a făcut să gândesc altfel. M-a făcut să mă simt OBLIGATĂ să strig în gura mare, pe site-ul acesta la început de drum şi poate deloc interesant la prima vedere, că e NEDREPT.
M-am gândit apoi la toţi oamenii care sunt obligaţi să muncească pe bani puţini, tot mai puţini, şi să-i vadă pe oamenii lui Botiş cum intră triumfal în Agenţie şi intră în baza lor de date ca să ia toate informaţiile cu care să deconteze bani europeni, să vadă “gaşca lui Botiş” plătită cusume între 2500 şi 9200 de lei fiecare lunar ca să facă nimic.
M-am mai gândit şi la tupeul pe care îl au aceşti oameni din gaşca lui Botiş. Să vii şi să faci un lucru ilegal obligând alţi funcţionari să-şi pună job-urile în pericol fiindcă, de teama ministrului Muncii, cel mai mare şef al lor, nu au avut ce face decât să execute ordinele? Să te mai şi mândreşti cu asta, să te fotografiezi în delir în faţa unui panou în timp ce pe lângă tine trec râuri întregi de oameni necăjiţi? Cum e posibil aşa ceva? Cum puteţi să vă mai uitaţi în oglindă, cum puteţi să mai dormiţi noaptea? Cum?
Nu-mi dau seama cum. Ce ştiu este că nu am mai putut suporta atât de multă nedreptate, dar nu aş fi reuşit absolut nimic dacă nu obţineam informaţii de la oameni care au crezut în mine cu toată puterea lor, informaţii esenţiale pentru ca acest demers jurnalistic să nu fie un alt lătrat degeaba. Lor le mulţumesc aici pentru încredere şi le spun că nu am avut de partea noastră decât ADEVĂRUL, dar adevărul ne face liberi.
Dragii mei, cred că e vremea ca Botiş şi ai lui să conceapă proiecte la fel ca şi alţii, să aştepte cu anii o aprobare şi să piardă finanţările din cauza unei virgule. E vremea ca Botiş şi ai lui să nu mai primească salarii de 8400 de lei lunar pentru lecţii de făcut CV-uri, să se întoarcă acolo unde le este locul, să ia la rând mesele cu angajatorii de la bursă (cu locuri de muncă fictive) şi să încerce să se angajeze şi să muncească cu 600 de lei lunar. A venit vremea ca noi să nu mai suportăm nedreptatea şi impertinenţa acestor oameni care au făcut din nesimţire icoana la care se închină zi de zi.
Există Dumnezeu, iar dreptatea lui niciodată nu se lasă aşteptată! Să nu uitaţi asta niciodată.
Cu respect pentru toţi cei care credeţi în adevăr şi în puterea lui,
Cristiana Sabău
20 aprilie 2011 la 10:48
BRAVO d-na CRISTIANA SABAU! Un nou demers jurnalistic excelent, cu urmari vizibile pentru moralitatea societatii romanesti actuale. Investigatia Dvs. a punctat inca odata pozitiv! FELICITARI! Pacat ca asemenea momente de implinire si satisfactie sunt putine in media romaneasca. Masurile de austeritate legiferate de PDL, Guvernul BOC si presedintele BASESCU au fost necesare, dar punerea lor in aplicare a fost gresita. Pentru ca cetatenii de rand sa te sustina in reforme, tu ca guvernant trebuie sa ii dai un exemplu pe masura, lucru pe care dl. Botis nu l-a facut in totalitate, cel putin din punct de vedere moral. Nu reducerea salariilor si posturilor celor de la baza societatii trebuiau sa rezolve criza financiara ci reforma profunda a institutiilor publice, restructurarea posturilor de conducere (paralele sau inutile) platite cu multi bani de la buget si gestionarea corecta a fondurilor bugetare. Pentru ceea ce a facut PDL va plati la vremea cuvenita, in 2012. Trist este, insa faptul ca nu avem o alternativa viabila a Opozitiei pentru iesirea din criza. Pentru ca in fapt, romanii obisnuiti, cei care sustin de fapt viata social-economica, nu considera ca au iesit din criza… Sanatate si Paste fericit tuturor, acolo unde sunteti!
20 aprilie 2011 la 11:04
Domnule Alexa, ati spus numai adevaruri, Nu am nimic de adaugat, E trist, dar e adevarat.
20 aprilie 2011 la 11:06
Felicitari Cristiana! A fost o raza de speranta pentru cei cei care nu mai au “sansa la demnitate”, celor carora viitorul le- a fost amanetat!
20 aprilie 2011 la 11:18
@Ioan cred ca speranta e la toti cei care iubesc adevarul. Dumneavoastra, cititorii nostri, sunteti speranta. Si eu va multumesc din tot sufletul meu.
20 aprilie 2011 la 11:10
Bravo pentru probitatea jurnalistica si pentru nervul si flerul de jurnalist de care ati dat dovada. Sper sa se infiinteze si un premiu pentru jurnalisti care scot in evidenta astfel de cazuri.
20 aprilie 2011 la 11:16
@Dan.Eu sper altceva. Ca oamenii sa prinda curaj si sa ne spuna ce e in neregula acolo unde traiesc si muncesc. Iata ca nu e totul in zadar, ca exista speranta.
20 aprilie 2011 la 11:35
Felicitari Cristina! Excelenta ancheta ta. Si modul in care te-ai straduit sa ajungi la adevar. Ma gandesc ce trebuie sa simta acei oameni din Bistrita care l-au vazut la televizor pe domnul Nelu cum isi cere scuze fara sa spuna pentru ce. Oare poti sa ceri iertare in abstract?
20 aprilie 2011 la 11:53
@Claudiu Eu, fara oamenii care m-au ajutat sa ajung la adevar, nu sunt nimic. Lor trebuie sa le multumesc inca o data si inca o data.
20 aprilie 2011 la 11:47
Am vazut una dintre putinele actiuni de presa profi din ultimii 20 de ani. A inceput cu o ocheada (in coada ochiului) si a sfarsit cu cu demiterea unui ministru!Mi-a placut, de fapt, profesionalismul pasilor marunti si tenacitatea ta, Cristiana!Mi-a placut arta investigarii unui caz , prin care ne-ai dat o lectie demna de viata si morala!Insa nu omit si diplomatia aratata de ex-ministrul Botis si cred ca e primul si singurul ministru PD-L cu bun simt, cu onoare si cu demnitate!felicitari profesionalismului oriunde ar fi el!
20 aprilie 2011 la 11:55
@Irinel Eu cred ca presa trebuie sa-si aminteasca faptul ca nu trebuie sa fie o potaie care da fericita din coada de cate ori ii arunca cineva un covrig uscat. Chiar daca si noua ne e greu, si salariile noastre au scazut, si pe noi ne/au dat afara unii si altii de a trebuit sa ne gasim alte cai in care sa ne exprimam, trebuie sa ne ridicam si sa fim dulai care apara bruma de democratie si libertate pe care o mai avem. Daca nu noi, atunci cine?
20 aprilie 2011 la 11:51
Felicitar si sincer am pastele mai fericit acuma, Botis asta a nenorocit pe multi, si e si un tip care intotdeauna s-a dat cu cei la putere plimbandu-se din partid in partid numai pentru fuctii!
De ce oare nu a divortat, numai sa scape si sa nu sii de-a demisia!
Era in stare!
BV pentru atitudine TIMP ONLINE!
20 aprilie 2011 la 12:07
@rock5 multumim. Sa ne bucuram insa cu adevarat pentru Invierea Domnului. Sarbatori fericite!
20 aprilie 2011 la 11:57
FELICITARI.Orice alt cuvant ar fi de prisos.Iata cum si de aici de departe poate razbate adevarul catre varful piramidei, atata timp cat acest adevar se afla in varful stiloului unui jurnalist de incredere, care stie sa se increada in oamenii simpli si care stie sa lupte pentru ei.BRAVO!!!!
20 aprilie 2011 la 12:05
@kinga Stiti, suntem in Saptamana Patimilor. Acest lucru ma face sa va reamintesc faptul ca Dumnezeu lucreaza prin oameni simpli pe care, in mod normal, nimeni nu ii ia in seama. De aceea, biruinta e cu adevarat a Lui. Fiindca exista dreptate si adevar, iar aceste doua cuvinte au fost mult prea mult plasate in contexte care nu au facut altceva decat sa le devalorizeze. Wow! Cred ca am scris ca si cel care mi-a compus textul din Mesagerul. Iertati-ma. E un lucru la care nici nu am indraznit sa cred ca e posibil, nu am crezut ca un ziar atat de neinsemnat precum acesta va fi o buturuga mica. Nu am crezut si nici acum nu-mi vine sa cred.
20 aprilie 2011 la 12:23
“Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii”
Psalmul 118
Sarbatori fericite Cristiana!
20 aprilie 2011 la 12:27
@Ioan Daca am o imagine biblica in fata ochilor e cea a lui David care statea in fata uriasului Goliat.Imi permit sa v-o reamintesc:
“Dintre filisteni ieşi Goliat, un luptător uriaş, acoperit cu platoşă şi coif şi scut de aramă , cu o suliţă mare şi grea, cu vârful de fier. Goliat chemă să vină să se lupte cu el un israelit, dar nu se încumetă niciunul, aşa era de fioros. Când David află, dori să lupte el cu Goliat. Regele îi dadu coiful şi zalele şi armele sale, dar David le lepădă, îşi luă toiagul, cinci pietre din râu şi praştia şi se duse către Goliat. Uriaşul îl privi cu dispreţ pe David şi îi spuse că îl va răpune, dar acesta nu se temu. Trase cu praştia şi îl nimeri pe Goliat drept în frunte, iar acesta căzu la pământ. Atunci David alergă la el, îi luă sabia şi îi tăie capul. Filistenii, văzând că Goliat a pierit, o luară la fugă, iar oastea lui Israel după ei, ucigându-i pe toţi. David luă capul şi armele lui Goliat şi se duse la Ierusalim, unde tot poporul nu mai contenea cu laudele. Regele s-a mâniat foarte rău că oamenii îl cinstesc atâta pe David pentru uciderea lui Goliat şi a prins să îl duşmănească. A incercat chiar să îl ucidă, dar mâna Domnului era asupra lui David şi l-a păzit, ca şi Ionatan, fiul regelui , care l-a vestit când era în primejdie şi l-a ajutat să fugă”.
Asadar ce nu pot oamenii poate Dumnezeu.
20 aprilie 2011 la 12:27
Cristiana, bravo, așa se face gazetărie. Toată lumea știa de multe luni despre acest subiect. Nu știu dacă Botiș este cel mai vinovat, dar apropiații lui, cu siguranță sunt. Mă întreb ce aș fi făcut în situația lui, ce subalterni mi-aș fi ales, cum aș fi recompensat munca lor? Partidul (oricare dintre partide) are liste cu membrii pentru diferite posturi (așa e peste tot în lume). Problema la noi este că, “specialiștii” sunt de tipul doamnei în cauză. Forme fără fond. Aici e drama sistemului și din păcate nu se va rezolva nimic cu plecarea lui Botiș. Va veni un altul, care va face la fel, cu o singura diferență. În momentul inevitabil, al călcatului pe bec, se va lamenta că este victima unei ….(lista e lungă). Crede cineva că, instituțiile cu denumiri extrem de europene, au un obiect al muncii bine definit? Crede cineva că, banii europeni aduc rezultate? Sunt simple himere. Proiectul care a generat scandalul se referea la “Afaceri sociale”, l-a citit cineva dintre cei care au propus acest proiect, pe “inventatorul ” conceptului Social Business- prof. Muhamad Junus? Mă îndoiesc. Pentru bătrânelul tău, totul va rămâne la fel, el nu face parte din “grupul țintă” definit de către “pseudo specialiștii” în resurse umane. Este doar o victimă colaterală. Dacă s-ar fi punctat vârsta și nu etnia (rroma), ar fi fost parte a acestui proiect care, rămână vorba între noi, este total inutil.
Până atunci, jale mare pe Traian Banciu, dar cam atât. Paște Fericit!
20 aprilie 2011 la 12:31
@Cristian. Din pacate, mult adevar in spusele dumneavoastra. Ce-mi doresc eu este sa nu mai acceptam nedreptatile ca si cum acestea ar fi “crucea” noastra. Imi doresc sa fim mai curajosi daca avem dreptatea de partea noastra. Imi doresc sa spunem lucrurilor pe nume, nu minciuni, nu calomnii. Adevar. Toti suntem vulnerabili, stiu. Nimeni nu are dreptul sa ridice piatra. Dar avem de ales intre a cara bolvanul pe care stau coruptii acestei lumi in spate sau a tipa in gura mare ca nu mai putem sa-l ducem nici daca am vrea.