Cine ne sunt educatorii

Sunt absolut convinsă de faptul că degradarea învăţământului românesc începe de la grădiniţă/cămin. Degeaba ai profesori buni la liceu, dacă doamnele educatoare şi învăţătoare ţi-au virusat sistemul de operare şi te-au învăţat greşit lucruri elementare de care ai nevoie toată viaţa. E foarte greu pentru oricine să restabilească ordinea după ce sunt alterate setările de bază. M-am convins de lucrul acesta singură.

Am predat la clasa a V-a la un moment dat şi m-am confruntat cu nişte greşeli sedimentate adânc în minţile tuturor copiilor de către doamna învăţătoare. Degeaba le spuneam eu că nu se scrie aşa, că nu se spune aşa, copiii o ţineau pe a lor învăţată prost de la „doamna”. Pe foarte puţini am reuşit să-i salvez din grota neştiinţei. De atunci, mereu am fost curioasă să studiez cine sunt aceste „doamne” care pun bazele ştiinţei, bine sau prost, în fiecare copil.

Cum vechea generaţie de învăţătoare care a absolvit Liceul Pedagogic Năsăud – cel în care se intra foarte greu – începe să dispară, trebuie să ne uităm înspre noua generaţie de „doamne cu universitate”, aşa numitele „profesoare pentru învăţământul preşcolar şi primar”. Ca să vedem cine sunt viitoarele absolvente cu licenţă, e de ajuns să ne uităm mai întâi la cine accede pe băncile prestigioasei universităţi clujene cu extensie la Năsăud.

Daţi-mi voie să ignor mediile de la Bacalaureat. Am motivele mele să cred că, în ciuda tuturor camerelor de luat vederi şi a mega securităţii, încă se copiază la acest examen al maturităţii prin diverse metode. Aşa că nu dau doi bani pe mediile mari. Înclin să cred că doar cele mici sunt corecte. Aşa că mă voi uita la notele de la celebrul test în care au fost verificate „scrierea corectă, înţelegerea unui text nonliterar scris, exprimare în scris, efectuarea de operaţii matematice de bază (adunare, scădere, înmulţire, împărţire)”.

Sunt absolut convinsă de generozitatea comisiei formată din profesori locali – Horaţiu Catalano, Rodica Brănişteanu sau Alina Puţura  (nume pe care le cunosc) – dornici să-şi păstreze catedrele universitare şi să urce an de an în ierarhii, însă observ că nici ei nu au putut să îşi calce chiar atât de mult pe orgoliul de dascăl încât să nu dea chiar şi note de 4 sau 5 la acest test, ceea ce înseamnă că respectivii candidaţi habar nu aveau de nimic.

E şi cazul ultimei intrate pe locurile cu taxă, Victoriţa Moldovan, care a luat 4,25 la test. Mi-e limpede ca lumina zilei că biata candidată e la limita repetenţiei, dar – ce să vezi?  – va învăţa la facultate şi va fi un profesor pentru învăţământul preuniversitar magna cum laude. Nu credeţi?

Cine mai stă în facultate să te înveţe să scrii corect, cine are timp să-ţi transmită abilitatea de a înţelege un text nonliterar, dar să te mai înveţe să aduni, să scazi sau să înmulţeşti? La nivel academic se învaţă discipline precum „Doctrine pedagogice şi instituţii educaţionale”, „Teoria şi metodologia curricumului”, „Teoria educaţiei” , „Strategii de dezvolatrea gândirii critice”, ca să dăm doar câteva exemple din lista lungă şi complicată în denumiri a disciplinelor care se studiază în cei trei ani în care este pregătit – teoretic – la nivel academic, un viitor educator sau învăţător. Ce dacă el nu ştie limba română, nu ştie să scrie, să citească şi să socotească? Dacă e tare în „Marketing educaţional” se poate împăuna cu titlul de „profesor pentru învăţământul preprimar sau primar”.

Numai că acest tiltu e apă de ploaie şi nu îi ajută pe copii la nimic. Nu vor avea prea multe de învăţat de la deţinătorul lui, ceea ce este extrem de grav. Pe vremuri, la Liceul Pedagogic Năsăud nu intrau decât cei care luau minim şase la examenul de admitere atât la română, cât şi la matematică, cei care treceau de probele eliminatorii în care le erau testate cu atenţie abilităţile în domeniul muzicii şi al artelor plastice. Liceul era, aşadar, mai ceva ca o facultate din zilele noastre, dovadă că nu intra oricine, iar absolvenţii luau cu toţii examenul de titularizare, nu ieşeau pe capete din concurs pentru că nu ştiau nimic, optând să continue să „suplinească” pe nu ştiu unde. Având în vedere numărul atât de mare de absolvenţi ai facultăţii la care ne referim, nici măcar nu ar trebui să existe suplinitori fiindcă, teoretic, ai avea de unde alege titularii plaja fiind atât de largă. Însă, din păcate, e o plajă populată cu foarte mulţi mediocri.

Din păcate însă, de dragul titlurilor academice şi al catedrelor din extensii se fac nişte concesii îngrozitoare care nu fac altceva decât să distrugă calitatea învăţământului încă din faşă. Ne vom convinge despre acest lucru în momentul în care se vor afişa rezultatele la examenul de titularizare. Cred că ar fi oportun să se facă o statistică în care să apară fiecare extensie a UBB cu „reuşitele” candidaţilor la acest examen să vedem şi noi dacă nu cumva facilitatea oferită familiilor de a-şi ţine copiii să înveţe acasă şi de a le scuti de plata cazării la Cluj nu e o mare păcăleală.

În opinia mea, cam este. Dacă la ISJ se fac topuri în funcţie de rezultatele de la examene, universităţile au avut grijă să ţină ascunse aceste informaţii pentru ca nu cumva să aflăm câţi „şomeri cu diplomă” reuşesc să producă anual. Mi-e teamă că numărul lor este atât de mare încât s-ar impune pe alocuri desfiinţarea.